marți

Pentru un prieten...oricand


"Nu mai exista noi" e de fapt povestea de dragoste a unui prieten, poveste care; din nefericire, s-a terminat tragic. Povestea a aparut si in cotidianul local Viata Libera-Galati, in octombrie 2006.
Cei mai multi dintre voi s-au intrebat, si atunci; si acum, ce s-a intamplat. Nu, cu mine nu s-a intamplat nimic In octombrie 2006 abia incepeam o noua relatie; iar acum, dupa zece luni nici unul dintre noi (nici eu, nici Ady) nu si-ar putea imagina cum ar fi sa ne despartim... . Deci, noi suntem printre invingatori.
Prietenul pentru care am scris acest text se numeste Marius. Nu stiu ce sunt eu pentru el, dar el pentru mine este un adevarat "tovaras".
"Nu mai exista noi" a fost scrisa pe 27 iulie 2006. Motivul? Relatia prietenului meu scartaia. Atunci cand am scris textul, credeam ca regretelepot regenera o relatie care se consuma; dar, mai tarziu, mi-am dat seama ca e imposibil.
Am ales sa scriu din prisma unui baiat, deoarece, ca barbat ai o alta libertate de a vorbi, de a scrie. Atunci cand esti barbat, poti subjuga altfel cuvintele. Insa, ca femeie esti nevoita sa ai o exprimare limitata, nu poti vorbi despre substraturi. Din acelasi motiv cel care sufera in text e Marius (Nu spun ca ar fi fost sau nu altfel in viata reala).
Asadar, "Nu mai exista noi" este o pagina din albumul vietii. Dar am regenerat amintirile pentru ca mi-am vazut prietenul trist pentru a a doua oara intr-un an.
I-am spus-o si o voi mai spune de fiecare data cand fa vi nevoie: pentru un prieten oricand voi fi dispusa sa il ajut macar cu o vorba, daca nu ii pot fi alaturi sau sa ii ofer altfel de ajutor.


Niciun comentariu:

Translate

Follow