De ce e iar septembrie?

Afara cerul plange cu jale. Un peisaj trist, mohorat si monoton domina totul, dar si-a pus in special amprenta pe mine, pe gandurile mele. In surdina se aude melodia "Poate daca ploaia s-ar opri"(Cargo), iar sufletu-mi, plin de trairi, e inundat de melancolie...
Stau singura in camera cu pereti albi si goi... si reci. A trecut si vara asta, a trecut inca un an. Nici macar nu mai stiu, am uitat cat de repede trece timpul. Parca mai ieri plangeam si-mi era frica sa cresc, sa intru la gimnaziu, iar astazi... astazi sunt o adolescenta vizionara care incearca sa fie impartiala in duelul realitatii.
E septembrie, e tarziu. Privesc cu teama in urma, si...nu imi dau seama ce am realizat in ultimul timp. A mai trecut inca o vacanta si, imi dau seama ca ma apropii cu pasi tot mai repezi catre momentul in care nu voi mai fi eu, voi fi doar un adult grabit, un om matur, ce poarta grija zilelor de maine. Anii de liceu(cei mai frumosi ani ai tineretii) m-au trezit din visare, atunci cand parea prea tarziu. Desi am plans, deoarece nu-mi doream pentru un moment sa cresc, atunci cand timpul trecuse deja, am deschis ochii si am vazut ca nu ma bucurasem de copilarie, nu am stiut candva sa fiu..un copil. Si, mi-a parut rau. De aceea, am vrut sa profit, sa incerc iar sa fiu Andra ( sau Madalina cum ma stiau toti) o persoana vesela, care sa regaseasca zambetul pierdut intr-un zbor de fluture, intr-o floare colorata de vara. A trecut o vara, un anotimp al copilariei mele. A trecut o vara intr-un ceas. O vara, pentru cateva clipe am fost ceea ce nu am stiut sa fiu ani la rand, am fost copil. M-am dat in leagane , am mancat vata de zahar, am admirat fluturi, mi-am imaginat forme printre nori. Insa toate acestea, s-au inundat in primul suvoi de ploaie, de lacrimi. E septembrie si imi pare rau ca toate acestea au durat atat de putin, ca s-au scurs intr-o clipa, ca si cum n-ar fi fost. E pacat, am fost prea putina vreme copil, iar in vacanta ce va urma, voi fi cu un pas mai aproape de adultul matur (ce urmeaza sa devin) si imi va fi mult mai greu sa copilaresc, nu voi mai sti cum sa fac asta...
Astept sa treaca aceasta saptamana absurda, sa pot incepe scoala. Acum, astept sa vina octombrie sa ma plimb prin frunze, si sa visez, sa-mi amintesc. Sa fie iarasi 8 octombrie, sa treaca si acest an. E, primul an pentru care ma bucur ca a trecut. Si..de fiecare 8 octombrie ma voi bucura iar ca a trecut un an. E abursd, stiu, dar in fiecare 8 octombrie sunt tot mai fericita ca acesti ani trec. Anul acesta, pe 8 octombrie va fi trecut primul an. Primul nostru an. Cel mai frumos an...