De cateva zile nu-s in apele mele. Ma simt ingrozitor de aiurea. Parca as fi imcopleta. Ma comport de parca mi-ar lipsi ceva. Motivul? E mai simplu decat si-ar imagina cineva...Ma aflu (sau mai bine scris trec) printr-o perioada maxima de stres...In ultima perioada m-a ajuns si pe mine oboseala (desi prefer sa nu recunosc asta in mod concis). In viata mea lucrurile nu merg tocmai roz, in sensul ca pe langa un program foarte foarte incarcat, in mai multe "acte" (si peste tot implica si "performante"); mai am parte si de vesnicile scandaluri; oameni ipocriti pentru care tot mie mi-se sparg unele chestii in cap; sicane; probleme de ordin financiar (culmea: eu cu bani in buzunar, si tot eu fara ei-desi asta poate fi alta poveste); stres maxim la scoala ( ma tin de cuvant si incerc sa ma mentin cea mai buna din clasa-loc care il detin la momentul actual-cu toate figurile "maiche-mii" care a fost este si va fi mereu vesnica nemultumita-->"Poti mult mai mult?, Doar 9?, De ce numai un 10?,Esti branza buna in burduf de caine!!, Nu ai chef sau nu vrei sa te tii de scoala!!"); randament de calitate la partid (nu vreau sa ma gandesc ca de maine incepe oficial campania electorala pentru euro-parlamentare). Si, ca sa fie meniul complet, am si cateva probleme de sanatate care imi dau tarcoale. Am tot mai des probleme de concentrare, caderi de memorie, probleme cu coloana... Si, nimeni nu ma crede. Sau ma rog, nu ma crede nimeni dintre cei care trebuie. Ady, imi spune ca nu-mi poate face el nimic, sa ma duc la analize (si de fapt are dreptate,insa... n-am "timp"), Ktala crede ca e doar o indispozitie de moment si ca ma vaicaresc ca o baba, iar de Axel si Lau ce sa mai spun? Cand pe ei ii vad o data pe saptamana daca ii vad si atunci... Mama da vina pe mancare, mereu aceiasi placa. Iar eu nu mai rezist.
Sunt constienta ca toate astea vor trece, deci nu asta ma framanta pe mine. Intrebarea care imi rasuna ca o ciocanitoare in cap este "CAND VOR TRECE??" Am nevoie de un respiro, si ma gandesc serios sa iau o pauza, insa iarasi aceasi intrebare imi revine in minte. "Cand sa mai am timp printre toate astea?" Cand oare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu