Leapsa - Tu ce faceai cand erai mic/a?

De ce nu? Caci, cu totii am facut cate o pozna cand eram copii, sau fiecare dintre noi a trait un moment, care acum ii aduce un zambet cand isi aminteste...

Eu am fost un copil destul de cuminte cand eram mica, dar as putea spune ca acest lucru se compensa prin faptul ca eram foarte ... impiedicata :) Aveam prostul obicei, daca ii pot spune asa, sa dispar ca o naluca, imprastiindu-ma pe jos si, de cele mai multe ori cadeam in... nas. Fapt pentru care, in prezent mai toti ai mei inca se intreaba cum de nu am niciun semn pe nas, si am nasul normal. 3 dintre cele mai spectaculoase cazaturi ale mele au fost (nu le mai retin exact ordinea primelor 2, dar oricum) :
- Jucam Ascunselea cu vecinii mei mai mari (generatia sorei mele - care are 23 de ani) si logic, eu ma tineam dupa sora mea. In fata blocului avem o denivelare a pamantului de ani buni. Desi stiiam de ea, am pornit in fuga in directia blocului din fata, iar in drumul meu treceam peste acea denivelare pe care o sarisem de atatea ori pana atunci. De data aia insa, nu stiu cum anume am facut, m-am impiedicat si in secunda urmatoare m-am ales cu un nas julit, care m-a costat vreo 2 saptamani de iod si apa oxigenata.
- Al doilea loc familiar in care mi-am rupt nasul, a fost la Hanu Conachi, jud. Galati. Tatal meu, fiind sofer, ma lua mai mereu in curse si de fiecare data faceam popas acolo pentru a manca mici (cred ca acolo si la o terasa din Tecuci se gasesc cei mai buni mici din intreg judetul Galati.)
Cunosteam foarte bine locul si totusi, intr-una din curse, dupa ce a coborat mama (cabina de la masina avea 3 locuri, iau eu stateam la mijloc) am dat sa cobor si eu. Neatenta, m-am impiedicat de una dintre trepte si, am ajuns cu nasul in asfalt. Ghinionul meu? Asfaltul era abia turnat cu foarte putin timp in urma. Imi amintesc si acum ca m-a durut. In timp ce ai mei se agitau sa nu-mi fi intrat bitumul din sosea in ochi, iar alti oameni de la han m-au inconjurat sa vada daca sunt bine, eu m-am ridicat zambareata, dar cu o durere ingrozitoare si cu nasul "stricat". Acum ma amuza modul in care am putut plana pe asflat, dar imi amintesc ca pana acasa mama m-a tinut numai in compresii cu apa oxigenata care usturau ingrozitor, iar in Galati am reluat tratamentul si compresiile cu iod, pe langa cel cu apa oxigenata.
- O a 3a cazatura impresionanta a fost in 2006 cu putin dupa curatenia de Paste. Din fericire, am planat in casa si nu am mai aterizat in nas :) Abia imi luasem Pc-ul nou si adminul de retea era la mine, imi instala windowsul si programele. Plecata in viteza din camera, pe hol am dat cu stangul in dreptul (sau invers, nu mai retin exact) si am intrat in picaj. Langa usa de la bucatarie aveam o cutie. In caderea mea, ce m-am gandit eu? sa incerc sa ma rasucesc sa nu cad cu capul in cutie. Proasta alegere!! M-am rasucit casa feresc cutia, intr-adevar, dar am cazut si m-am intins pe jumatate de hol, lovindu-ma cu capul de pragul de la sufragerie si cu soldul de cel de la bucatarie. De parca lovitura nu ar fi fost de ajuns, in cadere am atins paleta de covoare (o chestie mare si grea de sarma de aia groasa), care, mi-a aterizat in cap. Ai mei, impreuna cu adminul, speriati de zgomotul pe care il facusem, au venit sa vada ce se intampla si, vazandu-ma intinsa pe jos nu au gasit nimic de facut decat sa rada in hohote. Bineinteles ca singurul lucru care imi ramanea era sa fac si eu haz de necaz, insa dupa aceasta planare am ramas cu o durere de cap enorm is o vanataie pe sold de toata frumusetea.

Dupa toate cazaturile, de fiecare data am ramas cu cate o amintire unica, pe care le revad cu drag mereu, chiar daca m-am ridicat ori zambind sa par stapana pe situatie, ori plangand caci durerea era de nesuportat. In fond, asa este cand esti copil, nu simti copilaria daca nu cazi macar odata (bine, in cazul meu de muuuuulte ori).

Dau leapsa mai departe la Vyio si lui Ktala, daca va avea chef de blog dupa proaspata entorsa :)