Femeia din visul meu - partea I

El o admira de cand a intrat in facultate. Avea si de ce. Pentru el, EA nu era doar o simpla colega. EA era... perfecta. Roscata, ochi albastri, inalta, picioare lungi, sani voluptuosi, talie de viespe. Parea sa fie mai mult decat un manechin coborat din paginile unei reviste. O remarcase inca din anul 1, cand trecu pe langa el, ca o zeita cu mapa in mana, lasand in urma o dara de parfum scump. Aflase apoi ca EA este anul 3 la management. Trecuse un an de atunci si, desi pe parcusul verii nu se gandise la EA, in octombrie, pasiunea pentru EA revenise.
EA, domnisoara perfecta, trecu pe langa el, facandu-l sa se piarda.
-Viseaza in continuare, ii spune prietenul lui cel mai bun, care il tragea spre unul dintre amfiteatrele facultatii. Mai bine ai veni odata la curs!
El privi pierdut pentru cateva clipe in directia in care EA plecase. Intra apoi la curs, unde isi cauta un loc cat mai in spate. Poate ca de fapt, prietenul sau avea dreptate. Isi facea sperante ca un prost, visand ca intr-o zi va fi cu EA.
-Esti iremediabil. Ce mai ai si acum?
-Stii, ma gandeam, ca poate totusi ai dreptate. Mai bine as inceta sa ma gandesc la EA... Nu am nicio sansa sa fie cu mine.
-Dar ai incercat macar sa vezi daca ai dreptate?
-Ce sa incerc? Imi este teama sa o intreb si cum o cheama.
-Nu stii cum o cheama?! Jalnic.
-Uite-te putin la mine. Sunt mai mic ca ea cu 2 ani. Ea pare sa fie fata de bani gata, eu invat pentru bursa. Nu vezi ce fel se imbraca, cat stil are? Chiar crezi ca s-ar uita ea la un tip din anul 2, care mai este si timid pe deasupra.
-De ce nu? In general, sunt si fete se dau in vant dupa tipii care au ceva in cap. Nu doar panarame moarte dupa bani.
-Da, dar ea este prea stilata sa faca parte din categoria fetelor cuminti.

-Mai vedem noi, ii spuse si incepu o alta discutie, ca si cum ar fi evitat subiectul.

Dupa cursuri, Cosmin, prietenul sau, dadu sa mai ramana pe la facultate. Cand Marian dori sa il astepte, acesta facu tot posibilul sa scape de el. Avea un plan pentru prietenul sau si nu-si permitea sa il dea peste cap tocmai Marian.
A doua zi nu o vazuse la inceputul cursurilor si oarecum era mai linistit, caci nimeni nu ii deranjase aparenta liniste interioara. Surpriza veni intre cursuri cand, EA se apropie ferm de directia in care el statea de vorba cu cativa colegi de grupa. EA veni, ignora corul de fluieraturi, ii zambi cald si apoi o chemase pe una dintre fetele care erau cu ei. O lua putin mai departe de grup si-n timp ce vorbeau, aruncau din cand in cand cate o privire numai un zambet catre ei. Plecara impreuna apoi. Marian, imbatat de zambetul ce credea ca i-l daruise numai lui, prinsese chef de viata si clipea emotionat. Putin mai tarziu insa, cand intra in sala de curs si o vazuse in locul colegei de grupa crezu ca nu vede bine. Se uita aproape speriat in spate si il vazu pe Cosmin facandu-i semn ca acesta este momentul lui. Cu inima cat un purice incerca sa para cat mai degajat. Era emotionat peste masura. Ajunse in dreptul ei si schita un zambet.
-Poti sta langa mine daca vrei.
-N...nu merci. Probabil ca astepti pe cineva.
-Tocmai din acest motiv te si rog sa stai, caci pe tine te asteptam.
Marian se asezase cu teama sorbind-o din prviri. Simtea ca a murit si ca acum se afla langa cel mai dulce inger.
-Am auzit ca ma admiri de mult. Apropo Anca sunt, spuse, si ii intinse o mana micuta si gingasa. Marian se simtea pierdut, ii lua mana gingasa si i-o saruta cu teama. Ingaima apoi scurt "Marian" si simti cum i se pune un nod in gat. Anca, insa, continua sa ii zambeasca.

-De ce te-ai intimidat? Sa stii ca nu musc.

-Nu, dar... prezenta ta ma face sa rosesc.

-Si daca te-as invita la o ciocolata calda dupa curs, ai ramane la fel de timid?

-Mmmmmm, nu stiu, dar macar am putea incerca, spuse el, prinzand putin tupeu.
Cum, pana la finalul cursului nu isi mai spusesera nimic, doar isi zambeau atunci cand Anca il surprindea cum o priveste; cand aceasta se ridica si se pregati sa iasa din sala, Marian se intristase brusc, crezand ca totul fusese o gluma. Anca insa, nu ii dadu timp sa intre la banuieli. Se opri aproape de iesire, si toata numai un zambet ii spuse:
-Haide, nu vii?
Curand, o ajunse din urma si, timid, o prinse de mana. Il trase repede dupa ea si iesi din cladirea facultatii asemeni unui mic vartej.
-Haide cu mine.
-Merg, merg, dar spune-mi unde.
Nu mai spuse nimic, oprindu-se la un magazin sa-si cumpere tigari si 2 doze de Fanta. Se intoarse si ii intinse si lui una dintre ele si in clipa in care el incercase sa ii ofere bani pe doza, ea replica plictisita "Mai lasa-ma!!". In timp ce se indreptau spre un barulet ascuns de o iedera tarzie si rosiatica ea isi incolaci bratul de al lui, caci un vant de toamna tarzie porni, rascolind frunze si ganduri. Cum niciunul dintre ei nu era un obisnuit al barului, atunci cand au intrat, toti clientii ramasesera cu ochii atintiti spre ei pentru cateva secunde. Se asezasera intr-un colt retras unde puteau sa se cunoasca. Apoi Anca se intrepta spre tejgheaua inalta. Se intoarse topaind, aproape intr-un picior. Se aseza apoi la masa, iar lumina soarelui de octombrie, o facea sa para de parca ar fi fost o adolescenta de 13-14 ani. Marian o privi si apoi ii luase mainile sale mici intre ale lui si imbujorat asemeni unui mac, isi spuse in gand "Fie ce o fi!! Imi iau inima in dinti."
-Ai cei mai frumosi ochi, din cati am vazut pana acum.
-Multumesc. Desi nu esti primul care sa-mi spuna asta, esti singurul care mi-a spus-o asa frumos. Vorbeste-mi despre tine...
-Pai, ce vrei sa stii?
-Spune-mi tu ce crezi ca ar fi interesant de aflat.
-Hmmm, cum sa incep? Sunt fecioara, am 21 de ani, ador pastele ... in timp ce el se gandea la ce ar mai interesa-o, chelnerita le adusese cele 2 cesti de ciocolata calda.
-Fecioara, sau... si fecior, spuse ea, ascunzandu-si zambetul in ceasca de ciocolata?
Rosu in obraji precum focul, sorbi o gura de ciocolata si-i spuse:
-Da, inca mai sunt vrigin. Sper sa nu te amuze, dar mereu am sperat ca voi gasi o femeie fata de care sa am sentimente, caci asa sex... am avut multe ocazii dar am renuntat la ele.
-Esti incordat caci te-a deranjat intrebarea, sau altul e motivul intimidarii tale?
-Stii, te admir din anul 1 de facultate, iar acum sa stau in fata ta, sa vorbesc cu tine, mi-se pare un vis ireal. Si, mai mult de atat, desi imi doresc foarte tare, ar fi lucrul cel mai nebunesc sa imi impartasesti sentimentele... Dar, toate astea se intampla doar in mintea mea.
-Hai, termina-ti ciocolata, sa ma duci si pe mine acasa.
Pe drum, Anca iarasi se incolaci de bratul lui, continuandu-si drumul tacuti. Ajunsi in fata blocului ei, inainte sa urce sus, Anca il prinse in brate si dadu sa il sarute. El insa, speriat se retrase si o pupase scurt pe obraz. Ea, stapana pe situatie, ii sopti "Saruta-ma, altfel te bat." Neavand incotro, Marian se lasa purtat de val si se lasa sarutat. La inceput, o saruta incet, ca mai apoi sa se joace cu buzele ei carnoase si moi.
-Am o idee, ce ai zice sa urci si tu sa-ti fac un masaj, sa nu mai fii asa incordat?
Marian incerca sa ii spuna ceva, dar ea il saruta iar si, apoi ii puse suav un deget pe buze, si-i sopti la ureche "Nu accept niciun refuz!" El o musca de deget si o prinse de fund. In timp ce ea il trase usor pe scari, el o prinse in brate si o saruta fierbinte. Inima ii batea sa-i iasa din piept, simtind cum, fiecare dintre dorintele lui, deveneau incet realitate, simtea cum si el conteaza pentru ea. Ajunsi in fata unei usi metalice inchisa la culoare, ea incerca sa o deschida, insa era destul de greu sa nimereasca yala cu cheia printre saruturile pasionale ale lui Marian. Acesta cobora incet, sarutand-o pe gat. Ea isi strecurase mainile pe sub geaca si bigmenul lui, zgariindu-l pe spate. Marian ii sopti tandru "Te iubesc, da te iubesc enorm.", iar ea gemu ca o pisica, facandu-l sa se infioare. Acesta insa, inlemnise, atunci cand usa se deschise iar in dreptul ei, un barbat chipes si inalt o saluta scurt pe Anca cu un "Buna, scumpo!"...