luni

ISTERIE SI RELATIE ISTERICA - Jacqueline SCHAEFFER (Partea 1)


Ce este isteria? In limbaj curent, isteria este "criza de nervi" sau "scena" ce consta intr-o debordare pasionala, tipete, agitatie, miscari agresive, o furtuna care se termina adeseori cu un torent de lacrimi. Isteria desemneaza de asemenea un anumit tip de personalitate si de relatie cu celalalt, care se manifesta prin dramatizare, exuberanta afectiva, limbaj colorat si exagerat, erotizare permanenta, seductie etc. Deoarece acest tip de personalitate se intalneste foarte des la femeie in limbajul curent, termenul de isterie este o desemnare peiorativa a femininului, perceput ca excesiv, rau organizat, guvernat de sexual si afectiv. Se spune peiorativ ca femeia "gandeste cu mucoasele sale." Nu trebuie uitat ca termenul de isterie vine dintr-un cuvant grec ce desemneaza uterul. Se mai vorbeste si despre nevroza isterica, cea studiata de Freud prin metoda psihanalitica, si care se manifesta prin diverse simptome si mai ales prin inversiunea afectelor. De exemplu, in cazul pacientei Dora o excitatie sexuala este resimtita nu ca dorinta, ci ca dezgust. Acest dezgust deplaseaza asupra gurii un conflict sexual genital. Poate sa fie de asemenea cazul unor simptome precum anorexia sau bulimia. Ceea ce pune accentul pe notiunea de conflict (sexual) si de exprimare simbolica. Isteria de conversie Este forma cea mai spectaculara: marea criza de atac isterica, forma cea mai spectaculoasa a isteriei, cu convulsii si toate simptomele de conversie care o acompaniaza: paralizii, contractii, corp in arc de cerc, tulburari ale vederii, halucinatii, anestezii, dureri etc. Deoarece nu se gaseste nici o leziune organica in spatele acestor simptome corporale, ce pot fi foarte grave si care pot sa dispara fara urme si la fel de misterios precum au aparut, isteria reprezinta o provocare, o sfidare a stiintei medicale pe care ea o face sa esueze. Astfel ea declanseaza cu usurinta iritarea, acuzatia de disimulare. Si tocmai aceasta sfidare si acest scandal au antrenat respingerea si represiunea istericilor. De aceea femeile isterice erau inchise printre femeile nebune in cel mai mare ospiciu al Frantei, la Salpetriere, unde erau 3000 in secolul al XVII-lea si peste 4000 in secolul al XlX-lea. Aceste femei dezlantuite care inspirau teama si repulsie, erau nu numai inchise, ci si inlantuite iar un tablou de Fleury arata eliberarea lor de catre Pinel. Cand Charcot soseste in acest infern al femeilor in 1862, va crea o "catedra clinica de boli nervoase" si va avea marele merit de a diferentia isteria de epilepsie si de toate celelalte alienari mintale. Deci Charcot este cel ce a redescoperit isteria. Pentru ce le inchideau? Pentru ca determinau frica, fascinau si socau, exhibau sexualul si femininul in aspectele lor cele mai excesive. Isteria a nelinistit dintotdeauna si latura sa enigmatica, scapand oricarui control, a favorizat acuzatia de lucru malefic. Posedatele si numeroasele vrajitoare de altadata ar fi numite isterice azi. Simptomele lor, mai ales crizele lor au fost mult timp atribuite vrajilor sau posedarii demonice. inainte de a le arde pe rug, inchizitorii se inversunau sa smulga prin tortura secretul comunicarii lor cu diavolul. Aceste simptome isterice erau contagioase si se raspandeau prin imitatie sau prin "identificare", cum a fost in cazul posedatilor din manastirea de la Loudun, convulsionarelor de la Saint-Medard sau al Vrajitoarelor din Salem. In ce moment apare Freud? El asistase la prezentarile bolnavelor isterice ale lui Charcot si el va insusi va practica hipnoza. Freud este frapat de "frumoasa indiferenta" cu care istericele isi trateaza suferinta. Se gandeste mai intai ca ele disimuleaza secretul unei, seductii infantile traumatice intamplate in mod real. Apoi, el descopera ca istericele sufera de reminiscente, adica acest eveniment traumatic a ramas sechestrat in inconstient prin refulare. Este vorba, deci, de a elibera ceea ce nu s-a putut constitui ca amintire, si care nu se poate exprima decat prin reminiscenta, adica prin conversie, printr-o amintire corporala. Si Freud descopera ca trebuie invinsa o forta enorma ce se opune amintirii, adica o rezistenta. Pentru a reusi, va exercita o presiune asupra fruntii pacientelor sale. intr-o zi, una dintre paciente a reactionat brutal si i-a spus lui Freud: "nu miscati, nu spuneti nimic, nu ma atingeti" S-ar putea spune ca aceasta isterica a inventat situatia psihanalitica pe care o numim astazi cadrul, care consta in indepartarea oricarei senzorialitati si motricitati si in ascultarea asociatiilor libere ale unui pacient. Bineinteles, Freud l-a organizat in timp, insa ceea ce instaura acea pacienta este o interdictie a atingerii, mijloc de violenta fizica sau de seductie sexuala, ce conduce la interdictia oedipiana care interziceincestul si paricidul. Se stie ca pe aceasta dubla interdictie se constituie cultura si societatea umana din toate timpurile si locurile.
___________
Din surse
SRDP
Arid

Niciun comentariu:

Translate

Follow