Descoperirea sexualitatii infantile si a fantasmei
In 1897 se va produce o revolutie la Freud. Moare tatal sau si el ii scrie prietenului sau Fliess, ce i-a servit drept psihanalist "avant la lettre", ca "a reaparut tot trecutul". El isi va descoperi pasiunea din copilarie pentru mama sa si sentimentele ostile fata de tata, deducand ca adultii nu sunt toti niste seducatori perversi iar copiii nu sunt atat de inocenti pe cat se credea. ii scrie prietenului Fliess ca nu mai crede in teoria sa despre seductia traumatica. Abia in scrierile de mai tarziu va aparea Complexul lui Oedip. Dar a descoperit ceva esential : sexualitatea infantila, care va face scandal si importanta fantasmei care creeaza dar si imbolnaveste psihicul. Astfel va putea sa teoretizeze conceptul de pulsiune ca seductie interna printr-o crestere constanta ce pune in functie mecanismele de aparare ale Eului. in acelasi timp isi analizeaza visele si descopera logica visului si legatura sa cu logica istericului.
Relatia isterica
Va voi vorbi mai multe despre relatia isterica, despre functionarea psihica a istericului asa cum le putem percepe in viata cotidiana si le putem sesiza in cura psihanalitica, adica drept un mod de apropiere si de fuga a obiectului in masura in care el este locul proiectiei excitatiei pulsionale.
As vrea pentru inceput sa pun accentul pe cele doua cai teoretice ce ne vor permite sa sesizam clinica:
- prima este cea a reactiei Eului in fata emergentei libidoului si a impulsurilor sale constante, a intelegerii modului in care incepe sa lucreze un aparat psihic ("exigence de travail " spune Freud) confruntat cu excitatii pulsionale sexuale ce pot sau nu sa il puna in dificultate;
- cea de a doua este cea care privilegiaza relatia cu obiectele, cu obiectele in persoana si vicisitudinile acesteia. Desigur, pulsiunea nu exista fara obiectul care ii este revelatorul si mediatorul si, de asemenea, intaritorul ei.
Teoriile relatiei de obiect ce s-au dezvoltat datorita lui M. Klein, mai ales de catre Bion si Winnicott, au constituit clarificari importante pentru abordarea unor structuri precum cele borderline, narcisice, psihosomatice, ale nevrozelor etc.
Totusi, in ceea ce priveste psihonevrozele, este importanta considerarea indeaproape a expresiei pulsionale, a avatarurilor ei si a modalitatilor defensive utilizate de Eu. Acestea privesc in mod special isteria.
Intr-adevar, isteria se situeaza cel mai aproape de experienta pe care o avem despre pulsiunea sexuala si caracteristicile ei si anume: de a fi un atac intern, de a fi in acelasi timp o efractie si o hrana, de a se manifesta printr-un impuls constant, de a nu fi niciodata, prin natura ei, cum spune Freud, satisfacuta.
Suntem in centrul emergentei erotice, a organizarii oedipiene si a destinului ei, si anume a refularii. Isteria este modelul de baza al organizarii nevrozei. D. Braunschweig si M. Fain1 au scris ca sexualitatea umana este de structura isterica.
De asemene, cu isteria suntem in centrul femininului.
Relatia isterica despre care am sa va vorbesc in mod special se situeaza dincolo de isteria de conversie dar dincoace de nevroza fobica. Adica in aceasta zona a isteriei de angoasa am putea spune, unde angoasa are alte mijloace psihice decat cele ale conversiei in inervatie corporala dar nu are inca posibilitatea de a se lega de acele reprezentari substitutive indepartate si deplasate care sunt fobiile, care joaca un rol de contrainvestire.
In articolul "Rubinul are oroare de rosu" 2 daca am utilizat metafora rubinului, am facut-o pentru ca rosul este culoarea pe care rubinul o respinge si o exhiba in acelasi timp, absorbind toate celelalte culori ale prismei, si aceasta, pentru a desemna tipul de aparare utilizat de isteric, care consista in exhibarea sexualului insusi pentru a se apara de el. Este un siretlic al Eului care se prezinta sub trasaturile pulsiunii insisi, care agreseaza cu ceea ce il agreseaza, cu ceea ce este strain, urat, adica cu excitatia pulsionala insasi.
Va voi vorbi mai intai de limbajul corpului si al afectului, apoi despre procesele angajate in relatia isterica si voi incheia cu problema femininului.
In 1897 se va produce o revolutie la Freud. Moare tatal sau si el ii scrie prietenului sau Fliess, ce i-a servit drept psihanalist "avant la lettre", ca "a reaparut tot trecutul". El isi va descoperi pasiunea din copilarie pentru mama sa si sentimentele ostile fata de tata, deducand ca adultii nu sunt toti niste seducatori perversi iar copiii nu sunt atat de inocenti pe cat se credea. ii scrie prietenului Fliess ca nu mai crede in teoria sa despre seductia traumatica. Abia in scrierile de mai tarziu va aparea Complexul lui Oedip. Dar a descoperit ceva esential : sexualitatea infantila, care va face scandal si importanta fantasmei care creeaza dar si imbolnaveste psihicul. Astfel va putea sa teoretizeze conceptul de pulsiune ca seductie interna printr-o crestere constanta ce pune in functie mecanismele de aparare ale Eului. in acelasi timp isi analizeaza visele si descopera logica visului si legatura sa cu logica istericului.
Relatia isterica
Va voi vorbi mai multe despre relatia isterica, despre functionarea psihica a istericului asa cum le putem percepe in viata cotidiana si le putem sesiza in cura psihanalitica, adica drept un mod de apropiere si de fuga a obiectului in masura in care el este locul proiectiei excitatiei pulsionale.
As vrea pentru inceput sa pun accentul pe cele doua cai teoretice ce ne vor permite sa sesizam clinica:
- prima este cea a reactiei Eului in fata emergentei libidoului si a impulsurilor sale constante, a intelegerii modului in care incepe sa lucreze un aparat psihic ("exigence de travail " spune Freud) confruntat cu excitatii pulsionale sexuale ce pot sau nu sa il puna in dificultate;
- cea de a doua este cea care privilegiaza relatia cu obiectele, cu obiectele in persoana si vicisitudinile acesteia. Desigur, pulsiunea nu exista fara obiectul care ii este revelatorul si mediatorul si, de asemenea, intaritorul ei.
Teoriile relatiei de obiect ce s-au dezvoltat datorita lui M. Klein, mai ales de catre Bion si Winnicott, au constituit clarificari importante pentru abordarea unor structuri precum cele borderline, narcisice, psihosomatice, ale nevrozelor etc.
Totusi, in ceea ce priveste psihonevrozele, este importanta considerarea indeaproape a expresiei pulsionale, a avatarurilor ei si a modalitatilor defensive utilizate de Eu. Acestea privesc in mod special isteria.
Intr-adevar, isteria se situeaza cel mai aproape de experienta pe care o avem despre pulsiunea sexuala si caracteristicile ei si anume: de a fi un atac intern, de a fi in acelasi timp o efractie si o hrana, de a se manifesta printr-un impuls constant, de a nu fi niciodata, prin natura ei, cum spune Freud, satisfacuta.
Suntem in centrul emergentei erotice, a organizarii oedipiene si a destinului ei, si anume a refularii. Isteria este modelul de baza al organizarii nevrozei. D. Braunschweig si M. Fain1 au scris ca sexualitatea umana este de structura isterica.
De asemene, cu isteria suntem in centrul femininului.
Relatia isterica despre care am sa va vorbesc in mod special se situeaza dincolo de isteria de conversie dar dincoace de nevroza fobica. Adica in aceasta zona a isteriei de angoasa am putea spune, unde angoasa are alte mijloace psihice decat cele ale conversiei in inervatie corporala dar nu are inca posibilitatea de a se lega de acele reprezentari substitutive indepartate si deplasate care sunt fobiile, care joaca un rol de contrainvestire.
In articolul "Rubinul are oroare de rosu" 2 daca am utilizat metafora rubinului, am facut-o pentru ca rosul este culoarea pe care rubinul o respinge si o exhiba in acelasi timp, absorbind toate celelalte culori ale prismei, si aceasta, pentru a desemna tipul de aparare utilizat de isteric, care consista in exhibarea sexualului insusi pentru a se apara de el. Este un siretlic al Eului care se prezinta sub trasaturile pulsiunii insisi, care agreseaza cu ceea ce il agreseaza, cu ceea ce este strain, urat, adica cu excitatia pulsionala insasi.
Va voi vorbi mai intai de limbajul corpului si al afectului, apoi despre procesele angajate in relatia isterica si voi incheia cu problema femininului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu