ISTERIE SI RELATIE ISTERICA - Jacqueline SCHAEFFER (Partea 4)

II. Procesele aflate in joc in relatia isterica
Voi evoca pe rand: identificarea isterica; diferentierea intre identificarea isterica si identificarea proiectiva; proiectia isterica; problema contrainvestirii; functia de reprezentare.

1) Identificarea isterica
Identificarea este un proces al Eului inconstient, un "mod de a gandi", zice Freud. La isteric, ea va fi la adapostul refularii, un mod de a gandi identitatea sexuala si relatia cu obiectul sexuat.
Cu privire la simptomul nevrotic, Freud descrie in "Psihologia multimilor si analiza Eu-lui"¹⁰ o identificare partiala care poate prin regresie sa ia locul alegerii de obiect, sa introiecteze obiectul iubit in Eu, ceea ce nu o deosebeste de procesul de identificare general, substitut al renuntarii si al pierderii. Dar, in legatura cu identificarea cu persoana pe care o uraste, Freud precizeaza : "este mecanismul complet al formarii simptomului isteric". El il atribuie doar fetitei, negand orice pozitie ostila a baietelului fata de mama sa pe care doar curentul tandru ii poate uni. in schimb, fetita, prin simptomul sau, se substituie in mod ostil mamei sale pentru a realiza in fantasma incestul cu tatal. Revedeti-o pe Dora cu simptomele ei. Deci istericul se identifica impotriva.
Este vorba de o identificare paradoxala: in loc de a avea drept scop "desexualizarea" relatiei cu obiectele incestuoase retragandu-le orice investire erotica si transformand libidoul obiectual in libido narcisic, va fi utilizata drept teatru al sexului pentru a mentine o relatie erotica cu aceste obiecte primare.
Astfel, in cura uneia dintre pacientele mele, Ariane, aparea faptul ca simptomul sau, un lumbago, are ca sens si efect fantasmatic - prin intermediul propriului corp imobilizat si suferind - privarea fiicei sale de o relatie incestuoasa din care ea este rivala exclusa. intr-adevar, fiica sa care tocmai se comporta ca o vampa fata de tatal sau si isi provoaca mama spunandu-i ca va lua pilule. Pacienta mea este angoasata. Nu numai identificand-o pe fata ei cu ea insasi ii interzice prin lumbago-ul sau orice relatie sexuala, ci identificandu-se cu fiica sa, ea se pedepseste in aceeasi masura pe sine pentru o relatie cu un iubit, care, prin asociere cu ciclul menstrual si cu provocarile fiicei sale, a devenit incestuoasa in raport cu propriul sau tata.
Este vorba deci de o stranie identificare in sens contrar, am putea spune, pentru ca simptomul nu este ceea ce ea ar imprumuta fiicei sale pentru ca s-a pus in locul ei, ci ceea ce, prin comunitate erotica, trebuie sa produca fantasmatic efecte in corpul fiicei sale. Astfel ea realizeaza o dubla dorinta nesatisfacuta : a sa si a rivalei sale.
Daca vi se pare un exemplu mai complicat de urmarit, dar identificarea isterica este o superba productie psihica - va trimit din nou la lectura textului "Frumoasei macelarese" sau a "Spiritualei macelarese din "Interpretarea viselor" de Freud (10, pag. 133).
Identificarea isterica se face cu dorinta altuia, rival invidiat si detestat, si cum aceasta dorinta nu va fi implinita, se priveaza el insusi. A dori sa fii celalalt inseamna in acelasi timp a dori sa ii elimini. Este componenta agresiva a identificarii impotriva, care face ca erotizarea sa persiste in nesatisfacere, in dorinta nesatisfacuta.
Am formulat ipoteza ca aceste identificari multiple, labile, contradictorii dovedesc esecul identificarii isterice primare, asa cum a fost descrisa de.Deni.se Braunschweig si Michel Fain (1). Adica ceea ce permite copilului sa isi organizeze excitatia provocata de abandonul si dezinvestirea mamei sale cand ea redevine amanta transformand-o in pulsiune erotica, prin identificare cu corpul mamei, si orientandu-se spre un obiect seducator. Aceasta identificare organizeaza cele trei fantasme originare, a seductiei, a scenei primitive si a castrarii, si garanteaza succesul proceselor primare care regizeaza functionarea mentala in general si pe cea sexuala in particular.
Nu pot sa rezist sa-l citez pe Romain Gary¹¹: "Daca mama mea ar fi avut un amant, nu mi-as fi trecut viata murind de sete langa fiecare fantana".
La isteric, acest esec necesita repetitia pentru a lega si a stapani retroactiv efractia traumatica si pentru a parcurge si completa ceea ce a lipsit sau a ramas neterminat in aceasta identificare isterica primara.

2) Identificare isterica si identificare proiectiva
Identificarea isterica este un proces intrapsihic inconstient ce ramane inclus in limitele Eului si in jocul autoerotic al subiectului. Celalalt este utilizat pentru a permite exprimarea pulsionala si contrainvestirea ei. Partenerul real poate ramane total ignorant de ceea ce i se imprumuta. Alteritatea sa nu este luata in considerare.
Nu acesta e cazul in ceea ce M. Klein a desemnat prin termenul de identificare proiectiva. Acesta este un proces interpersonal, nu doar intrapsihic, in care celalalt nu mai este utilizat drept teatrul jocului pulsionai, ci drept loc de proiectie in vederea expulzarii, controlului dar si nediferentierii. Partenerul poate resimti in mod real, poate percepe ca este captat, controlat, sub comanda subiectului, fara a nega si refuza aceasta perceptie. Se simte utilizat si manipulat ca un obiect partial, negandu-i-se specificitatea.
Istericul poate utiliza ambele moduri de identificare descrise. De fapt, identificarea isterica normala, am putea spune, cea care ar trebui sa conduca la o independenta introiectiva in raport cu obiectul exterior este in esec si necesita "trecerea la act" a subiectului, fie in simptomul corporal, fie in comportamentul si conduitele ce il solicita pe celalalt, virand spre proiectia isterica.

3) Proiectia isterica
Tocmai pe notiunea de proiectie isterica voi insista, ca si pe distinctia ei fata de identificarea proiectiva, ultima fiind inainte de orice o proiectie. Pentru a sublinia diferenta dintre aceste doua tipuri de proiectie, voi spune ca identificarea proiectiva vizeaza proiectia si expulzarea in celalalt a unuia dintre cei doi termeni ai conflictului pentru a distruge acest conflict, datorita imposibilitatii elaborarii ambivalentei pulsionale. (Ex. in "Rubinul..." p. 934)
In timp ce proiectia isterica vizeaza proiectarea pe (si nu in) celalalt a conflictului insusi, locul insusi al conflictului si, la limita, posibilul sau punct de emergenta, in scopul elaborarii lui.
Aceasta proiectie isterica ar constitui deci o veriga intre proiectia nevrotica de tip freudian, ce expulzeaza afectele si reprezentarile necunoscute sau refuzate, si identificarea proiectiva in sensul dat de M. Klein. Extensia pe care i-au adus-o Bion si neokleinienii, in sensul unei identificari proiective normale, structurante, trecand prin reveria materna, ar apropia-o de ceea ce eu numesc proiectie isterica.
Am propus ipoteza ca prin aceasta proiectie, si prin identificarea isterica, ce este inversul ei, prin cautarea si imprumutul facut de la celalalt, istericul asteapta de la acesta sa ii furnizeze reprezentari pentru a da o forma, un invelis prea-plinului sau de afecte.
Ipoteza complementara este ca identificarea isterica ar permite o regresie la acel moment in care identificarea primara, narcisica, devine pulsionala, transformandu-se in identificare isterica precoce. incepand de acum, comunitatea nu mai este decat partiala, erotica, orientata spre cautarea obiectului dorintei materne, prelucrand zonele erogene pana la descoperirea penisului. Aceasta regresie la identificarea isterica primara ar permite atunci regasirea "girarii" preconstientului matern, cel care ar fi trebuit sa organizeze conexiunea dintre reprezentarile cuvintelor si cele ale lucrurilor, sa furnizeze contrainvestirile necesare debordarii pulsionale si sa garanteze echilibrul fantasmelor originare.
La isteric, ciclul introiectie-proiectie este neintrerupt : proiectie prin dramatizare si seductie, introiectie partiala prin identificare isterica. Si acest ciclu pare sa repuna in discutie opozitia dintre intrapsihic si interpersonal pentru ca instabilitatea sa ameninta intotdeauna sa conduca proiectia si identificarea isterica la un proces de identificare proiectiva kleinian.

4.Problema contrainvestirii. Imprumutul
S-a spus, mai ales de catre Augustin Jeanneau (5), ca, in cazul istericului, contrainvestirea ar fi inexistenta sau "non-mentala".
Definitia contrainvestirii, daca se utilizeaza metaforele de razboi ale lui Freud, este ocuparea militara a unui teritoriu in scopul impiedicarii reintoarcerii unui ocupant indezirabil, adica al mentinerii refularii. Problema care se pune este cunoasterea obiectului contrainvestirii. Acesta poate sa fie o reprezentare, un comportament, o trasatura de caracter etc.
Deci, dat fiind ca o refulare nu poate fi mentinuta fara contrainvestire, in ce ar consta o contrainvestire "non-mentala" ?
In isterie si in fobie, Freud vorbeste de o "contrainvestire intoarsa spre exterior". Eu as spune ca la isteric, exteriorul este celalalt. Ceea ce nu inceteaza sa puna in scena in anturajul lui este de fapt o cautare de contrainvestiri. Atunci, m-am intrebat daca contrainvestirea istericului nu ar fi tocmai aceasta cautare permanenta, prin imprumutarea corpului, libidoului, sexului celuilalt. intr-adevar, el le utilizeaza ca pe o alta topica, drept camp de manevre pentru exersarea dezinvestirilor si contrainvestirilor necesare refularii. El le angajeaza pentru a investi contra, pentru a contrainvesti motiunile sale pulsionale, neresponsabilizand Eul sau. Prin aceste puneri in scena traumatice, istericul incearca in permanenta sa re-creeze conditiile de posibilitate a unei refulari constant supusa esecului. El refuleaza mult pentru ca refuleaza prost. Astfel, prin "solutia sa sexuala", istericul apare ca un mare consumator de parteneri deoarece prin ei se incearca refularea a ceea ce tinde constant sa revina in constiinta din sexualitatea infantila.
Gratie identificarii isterice despre care v-am vorbit, aceasta contrainvestire exterioara va putea sa se degajeze de obiectul real si sa fie reintegrata in interiorul psihicului, in limitele Eului.

5. Functia de reprezentare. "Un teatru in cautarea autorului"
O alta ipoteza personala este aceea ca istericul imprumuta libidoul persoanei invidiate si urate nu doar din nevoia contrainvestirii, ci, daca face din celalalt teatrul afectelor sale , o face si pentru a-1 transforma in locul si agentul reprezentantei vietii sale pulsionale. Deci, nu doar din nevoi pulsionale ci si din nevoi de reprezentare.
Intr-adevar, refularea permanenta intretine disocierea intre afect si reprezentare, ca si intre reprezentarea cuvintelor si reprezentarea lucrurilor. Recursul la obiectul exterior, esecul refularii, necesitatea de a refula fara incetare motiuni pulsionale insuficient deformate, intensul consum energetic, toate se exercita in detrimentul calitatii, al valorii functionale a lantului reprezentativ si al bunei functionari a preconstientului.
Putem formula ipoteza ca, daca istericul stie asa de bine sa utilizeze "reprezentanta" afectelor sale el face acest lucru pentru a delega mai bine celuilalt functia de reprezentare. El asteapta de la celalalt sa-i furnizeze acest invelis, acest "continator" care este reprezenterea, pentru a da o forma prea-plinului sau de afecte, sa-i ofere reprezentarile cuvintelor apte sa se conecteze cu reprezentarile lucrurilor nu foarte condensate. Cererea afectiva, "solutia sexuala", sunt de fapt o cautare de reprezentari. De aceea istericul este atat de deceptionat cand i se raspunde cu sexualul, sau chiar cu afectivul, semn ca nu a fost inteles la nivelul preconstientului sau. El induce in permanenta "confuzia limbajelor" despre care vorbea Ferenczi, cea intre limbajul dorintei si cel al tandretii, din pricina unei cereri, ce nu trebuie sa fie satisfacuta, de dorinta de dorinta nesatisfacuta. Si ciclul reincepe...
Deoarece este in cautare de reprezentari, istericul imprumuta scenarii in intregime construite, "de gata", care sunt fantasmele masculine privind feminitatea : monismul falie, femeia castrata, pierderea iubirii ca echivalent al castrarii, omul apendice al penisului etc.