Cat esti dispus sa platesti pentru o greseala?

Iubesti pe cineva. Si se produce inevitabilul, si fara sa vrei ii gresesti. Si, indiferent de natura greselii si indiferent cat de mica este greseala, relatia pare un castel de carti daramat de primul vant. Iti aminteste de toate supararile... isi aduce aminte de ce fel de om inante de a fi impreuna. Desi i-ai marturisit inca de la inceputul relatiei tot ce faceai inainte si faptul ca acum te-ai schimbat, acum te acuza ca inca poate nu i-ai spus intregul adevar. Tu te consumi si suferi si doare... Apoi pare sa inceteze cu rememorarea tuturor supararilor infime care au fost si au trecut de la inceput si inaintea acestuia. Te acuza de prezent. Si tu stii in tine ca nu e asa, dar esti nevoit sa iti asumi orice vina iti aduce, pentru ca i-ai gresit. Si ai vrea sa-i demonstrezi cumva ca se inseala ca tu chiar esti sincer, si ca ai intoarce muntii sa te creada, dar te trezesti legat de maini si picioare si cu calusul in gura. Si asculti ca orice ce dovada i-ai aduce nu te va crede, pentru ca ai masluit-o... Si... trece si prezentul... devine si ala trecut... Iti promite ca totul va fi bine... si totul e de fapt praf in ochi pentru ca in realitate... nimic din ceea ce ti-a promis nu e la fel. Sunt doar promisiuni in care tu... speri... Toate cuvintele, toate acele promisiuni au devenit stalpul tau de credinta. Cu toate astea... cu toate ca nimic nu pare sa mearga iti doresti enorm. Si greseste... iti greseste. Te loveste in moalele capului si totusi taci si accepti pentru ca inca te mai considera pe tine vinovat. Voit sau nu a distrus simbolurile iubirii voastre. Simboluri care pentru tine contau enorm. I-ai spus sa pretuiasca macar cadoul daca nu apreciaza persoana care i-a daruit acel simbol. Esti sigur ca nu a inteles nimic pentru ca e de parere ca nu reprezinta decat "un simplu obiect"... Greseala se repeta si te simti calcat in picioare, insa taci... Candva erai dispusa sa aperi relatia cu pretul oricarui alt sacrificiu, insa realizezi ca dragoste cu sila nu se poate si incepi sa simti asta mai mult decat erai dispus sa o suporti. Te oferi sa-i redai libertatea si cine stie, poate si fericirea (in schimbul nefericirii tale) si renunta... (Inca esti confuz si nu stii daca nu vrea sa-i ramai o pata pe constiinta, daca din mila sau chiar mai are inca sentimente pentru tine...). Candva a facut "greseala" sa-ti spuna ca e mai fericit alaturi de tine, dar mereu cand incerci sa-i fii prin preajma sa- i oferi iubirea ta, te respinge iti spune ca devii agasant (silos*)... Iar tu... deja simti cum umerii iti sunt grei si nu mai suporti sa te apese nefericirea ta pe care ti-o asumi, pentru putinele clipe de fericire cand sunteti IMPREUNA, dar si nefericirea sa pentru majoritatea clipelor cand constientizezi ca nu te suporta sau, ca desi iti spune ca vrea sa fiti impreuna atitudinea sa te face sa intelegi opusul...

"Daca as sti ca peste prag se afla fericirea, as renunta la tot, dar sunt constienta ca nu e decat o usa inchisa in intuneric... si-atat ... E trist si ma doare!!"

________
*Silos** = Dezgustator, Enervant peste masura
**Cuvint trivial folosit in Moldova