Nu mai exista noi

Ai cunoscut-o intamplator. Treceai pe strada, si, fara sa vrei, ai fost atins de privirea ei. Sa o opresti? Nu ai fi stiut ce sa-i spui. Sa ii zambesti? Te simteai stanjenit de frumusetea ei. Ai preferat sa te intorci din drum. Ai urmarit-o asa, minute bune, pana cand EA, s-a intors catre tine. Te intimidase. Ai fi vrut sa fugi, dar pamantul te impiedica, ai fi vrut sa-i vorbesti, dar sunetele tale erau mute. Senina, te-a intrebat daca ai nevoie de ceva. Cu glasul gatuit si abia recapatat de emotie poate, i-ai raspuns “De tine.”. Ti-a zambit, si a facut cunostinta cu tine.

A devenit prietena ta. O vreme, te considerai cel mai iubit om din lume. Dar…au inceput certurile. La inceput rare, mai apoi…in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut. Insa, EA a plecat.

Te-ai trezit dintr-o data singur. Privesti in jurul tau, s-o stii acolo. Este in sufletul tau, dar tu cauti s-o vezi, s-o simti cu mainile tale. Stii ca ease mai afla doar in rama de sticla daruita de ea de pe noptiera. Dai s-o privesti, dar nu poti. Atunci cand v-ati certat ai intors poza. Ca un orb, bajbai prin soarele zilei dupa poza. Nu ai curajul s-o privesti. Imbratisezi in palme rama, pana in clipa in care iti amintesti cat de fragile e. Iti vine sa plangi. Te intinzi pe pat, privind tavanul camerei cu durere. Tresari dupa doar cateva clipe, speriat ca nu iti aduci aminte numele ei: Bianca, Andra, Diana, Madalina. Iti amintesti, dar iti amintesti si toate clipele cu ea.

Iesi dipserat pe usa, te plimbi fara directie pe strazi, in idea ca o vei vedea intamplator. Intr-un parc, te asezi si incepi sa plangi. Aici v-ati sarutat intaia oara. Ai vrea sa fugi, sa te duci la ea, s-o strigi la geam, sa coboare sis a va imbratisati. Ai vrea ca totul sa fie un cosmar, dar nu e. cat de mult tanjesti dupa acele clipe cand, EA, furioasa in urma unor certuri, se napsustea asupra umarului tau. Apoi, cand era slabita de putere, se lasa spasita in bratele tale, plangand. Atunci, tu o saruta pe frunte, jucandu-te in parul sau. Iti este un dor nebun de ea, de voi. Dar acum, nu mai exista voi, exista doar tu si EA.

Primesti un mesaj de la Ea. Nu-l deschizi, nu-l citesti, stii doar ca e de la EA. Il stergi, ca apoi sa te intrebi: “Ce e in mintea ta? De ce ai sters mesajul, fara sa-l citesti macar?”. O iubesti, iti este dor nebun de ea, dar crezi ca dupa aproape un an, te simti liber. Te hotarasti totusi s-o suni. In mintea ta, tonul suna a infern, a despartire. Raspunde sora ei mai mica, si-o ceri scurt pe EA. Aceasta incepe sa-ti spuna ca numai tu esti vinovat pentru cat a plans sora ei in ultimile zile. Ingaimi un “Da, asa e. Sunt vinovat.”, si dai sa inchizi. Dar aceasta te retine: “ O iubesti?” “Normal.” “Atunci lupta sa se intoarca iarasi la tine.” si inchide brusc. Pleci spre casa, confuz. Undeva, pe faleza, incepi sa plangi. De ce? Ti-ai amintit de criza de gelozie pe care i-ai facut-o. Era varul ei, nu aveai niciun drept sa te comporti asa. Dar undeva in sufletul tau, te simti eliberat. Eliberat de ce? Nici macar tu nu stii, cel mai probabil de faptul ca ati fi facut un an, in curand.

Ajungi acasa, unde incepi iar sa plangi. Ti-ai amintit cand a dat sa plece, iar tu ai ajuns-o din urma, si ai prins-o de brat. O durea, dart u parca erai drogat in acele clipe, nu vedeai si nu auzeai nimic. S-a smucit din stransoarea ta, si a fugit plangand pe scari. In camera ta, te arunci fara mila in pat. Undeva sub tine, se afla rama de sticla cu poza Ei. O scoti, si pentru prima data parca o privesti. Din poza, EA iti zambeste cu ochii mari, albastri, cu parul castaniu cazand in falduri pe umerii goi. Siroaie de lacrimi curg spargandu-se parca de duritatea ramei. Te uiti in jurul tau si o cauti. Dar unde e EA, acum?A mai ramas doar in poza din rama de sticla.

27iulie2006