Se afișează postările cu eticheta viata-asa-cum-e.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata-asa-cum-e.... Afișați toate postările

sâmbătă

We make all the choices


Life, good or bad, is just one and each person would have to live fully. To each one is given a single life and we should take advantage of these moments, because we never know what will follow. In life there are riscks that we should accept them, there are decision that we depends on. The best thing we can do is that these decisions belong to us and let us not influenced. There is no one resposible for our mistakes, for our own pain, and even more then that, for our own happines.

It's our choice to get up off the ground when we are shot down. Is our choice to raise the head, no matter how painful it was the fall. It's our choice to smile even when injures hurts. all are our choices. And nobody can't stop us to go further. We can resign with the fall, or we can go far away. We can stop it, but we never see the sunrise as seen from the top. Or, we can climbing the hill, without considering the road bumps.

All are oure decisions and we make all the choices.

luni

Nedreptate


Uneori .. adica mereu viata e nedreapta..
Copiii platesc acum greselile parintilor
uneori poate si eu am spus celui de sus "doamne opreste`i chinul",
Dar ma gandeam ca eu nu vreau sa mai pierd inca unul.
Sa ai viata de la aparate,nu inseamna viata,inseamna frica de moarte,
Frica de`ai pierde pe cei care`i iubim
Insa in momentele de cumpana nu realizam ca tot noi suferim
Stiu ce inseamna durerea,caci acum putin timp mi`a murit o nepotica
Nu am vazut scopul mortii ei,
Poate ca nu am fost destul de mare eu,
In schimb a fost ea mica...
Avea 3 ani,nici p`aia impliniti macar
Un weekend a fost si ea leguma
Dar a fost in zadar
Si daca traia tot leguma ar fi fost
Caci..dupa moarte cerebrala
Oare mai are rost...?

Raspuns la "PENTRU DEMNITATE"

marți

Efectul "high"

Cu privirea goala ma furisez pe peretii albi, cu pete de harti si cateva texte amuzante. Imi simt degetele moi, stiu ca sunt la locul lor, pe tastatura muta. Gandul imi fuge departe... Undeva in trecut, aveam acel ceva care imi oferea ambitia sa nu traiesc efectul high. Scot din buzunarul stang o chestie minuscula. Am promis cuiva... Am promis multora... Mi-am promis mie. N-am rezistat!! "La dracu`, mi-as fi dorit ca toate promisiunile facute cu putin timp in urma, sa fie reale..."


Nu ma droghez, deci nu asemana efectul high cu senzatia high.


Stau si incerc sa raman calculata. Sa analizez.


Copii sunt teribilisti. Insa la mine, e durere. Mai mult decat atat, durerea nu este o rana de suprafata ci un raget care mi-a strapuns profunzimile gandirii. Ce naiba?! Aveam impresia ca un leucoplast vindeca orice. Aveam senzatia ca nu-mi e necesara decat o aspirina si toate au trecut.


Nu mi-a trebuit decat un junghi... si un salcam si toate durerile au revenit rand pe rand, una cate una.


Ma folosesc de efectul high pentru a ma opri din incercarea de a-mi infinge coltii, pe unde apuc. Efectul high nu reprezinta pentru mine decat o continuitate a starilor mele de toti banii. Efectul high nu este decat o dovada de sadism, fata de propriul eu. Mi-as dori enorm sa scap de necesitatea lui, dar pur si simplu nu ma mai simt capabila sa caut ceva, nu mai am acel ceva, sursa sigura de ambitie necesara pentru a scapa de dependenta high...


Sunt obosita, si tanjesc dupa efectul high...

vineri

8

Cum in ultimul timp am cam sarit peste etapa cu stat pe blog / net, in seara asta am realizat ca am ratat leapsa data de Vyio
8 Ganduri care le am in minte acum

1. Cand se va sfarsi tot circul asta cu ai mei?!
2. Ma simt putin cam rau.
3. Si-mi este si cam somn!
4. Oare ce nota imi pune maine diriga?!
5. Mi-ar fi placut sa stau mai mult cu el, azi...
6. Nu mai suport atatea vorbe...
7. Pur si simplu vreau sa inceteze, acum, nu vreau sa o mai aud!!
8. Sunt dezamagita, debusolata!

Dau leapsa Alexandrei si Lui Z1pp0, daca are chef...

duminică

Speranta ucide suflete


L`espoir tue des ames!
Speranza trucidato del anima!

Kibou sou kon!
Hoffnung töten seele!
Mentõöv elejtett vad lakos!

miercuri

Brad Paisley feat Alison Krauss - Whiskey lullaby

She put him out like the burnin' end of a midnight cigarette
She broke his heart he spent his whole life tryin' to forget
We watched him drink his pain away a little at a time
But he never could get drunk enough to get her off his mind
Until the night

1st Chorus
He put that bottle to his head and pulled the trigger
And finally drank away her memory
Life is short but this time it was bigger
Than the strength he had to get up off his knees
We found him with his face down in the pillow
With a note that said I'll love her till I die
And when we buried him beneath the willow
The angels sang a whiskey lullaby

(Sing lullaby)

The rumors flew but nobody knew how much she blamed herself
For years and years she tried to hide the whiskey on her breath
She finally drank her pain away a little at a time
But she never could get drunk enough to get him off her mind
Until the night

2nd Chorus
She put that bottle to her head and pulled the trigger
And finally drank away his memory
Life is short but this time it was bigger
Than the strength she had to get up off her knees
We found her with her face down in the pillow
Clinging to his picture for dear life
We laid her next to him beneath the willow
While the angels sang a whïskey lullaby

luni

Brad Paisley ft. Alison Krauss - Whiskey Lullaby


Prea trista povestea asta ca sa nu-ti raman intiparita in cap si sa nu-ti placa...

Eu desi am plans pe melodie, am ramas cu ea intiparita in minte si o fredonam apoi...

joi

Leasa Dragos - Diferente (despre copilarie)



Si toate astea nu sunt doar versuri dintr-o melodie. E chiar adevarat ca, "copii de azi parca sunt mai tristi ca noi.". Stateam intr-o zi de vorba in fata scarii si ma uitam la cei care vin din urma. Nu vreau sa vorbesc ca si cum as avea mai mult de 17 ani, insa generatia mea era mult diferita de copii de azi. Ce fel injura, ce fel vorbesc. La noi cea mai mare injuratura era "in gatul matii", desi si noi stiam... Fetele la 11 ani se gandesc deja la sex si se machiaza si nici nu mai stiu ce sa-si faca sa iasa in evidenta baietilor. Aceleasi fete de 11-12 ani care isi cauta prieteni de la 18-19, chiar 20 in sus. Eu eu am inceput sa ma duc machiata zi de zi la scoala abia la liceu, intr-a noua. In generala intr-a opta ce ma mai lasa mama vinerea sau aproape de vacante...
Si, apropo de melodie, imi amintesc si acum cat m-a bucurat pe mine prima "scrisoare" adresata mie, dar cat si reactia lu sora-mea si a lu` maica-mea cand au citit-o. Era o cerere de prietenie de la un anumit vecin. :) Eram amandoi copii, si nu stiam ce inseamna de fapt "prietenie" (nu cu sensul de amicitie), insa vedeam si noi la altii mai mari si ne jucam imitandu-i :) Si ne distram atunci cand furam trandafiri de prin gradinile blocurilor apropiate, iar la balcoane ieseau babele sa ne certe:)
Dar ce sa le faci acestor copii? Acum e la moda sa fii strut si sa fumezi, nu sa joci oina si ciocolata. ( Impreuna cu un alt vecin i-am propus unui strut in vara sa joace o ciocolata cu noi. S-a uitat cateva secunde cas, si dupa aia ne-a cerut bani sa cumpere, spunand ceva de genu "Desteptilor ciocolata se mananca, nu se joaca!!")

luni

Sezonul petardelor

Cand eram pustoaica, ma innebuneam sa aud pocnitori. Acum insa, imi este scarba sa vad petarde la fiecare colt de strada, intr-un BMW, alaturi de "o toarta" italiana sau spaniola. (Altfel spus, alaturi de un fraier "strainez", plin de bani si daca se poate si cu 50 de ani mai in varsta.) Insa ce sa le faci? Trebuie sa se aprinda si ele in tara de Craciun, ca mai apoi sa pocneasca de Revelion...


__________
Imi cer scuze pentru "gagicile" care se simt, desi sunt convinsa ca voi aveti "afaceri" mai importante de facut, decat sa stati sa cititi blogul unei fete cu principii. Sunt sigura ca pentru voi e mai frumos sa-ti distrugi viata la 16-17 ani "construind" sosele in strainatate, decat sa citesti astfel de prostii,nu?

sâmbătă

Kiss...

Adevarata dragoste nu sta in cuvinte, ci in fapte... Adevarata dragoste apare in clipa in care te asteptati cel mai putin sa apara...

Mie una mi-se pare cel mai trist lucru. Sa iubesti si iubirea sa se termine prost, mai ales in momentul in care inca va iubeati. Ce inseamna sa inveti sa iubesti... ajungi sa te sacrifici, ajungi sa sacrifici intreaga relatia doar pentru a-i fi bine celui iubit ... E NEDREPT!!

duminică

Mecena - Inca de mici



Cate se pot intampla atunci cand unii intervin intre 2 oameni care se iubesc cu adevarat...

duminică

Smiley ft Uzzi -Minora



Sunt unele fete...

Pentru mine se merita, iar aici nu intervine orgoliul

In ultima vreme tot mai multi dintre cei apropiati mie incep sa-mi spuna ca toata activitatea mea la PSD este o pierdere inutila de timp, ca nu se merita si ma intreaba de ce nu renunt. Nu mai spun de gurile rele si carcotase care soptesc ca eu as face totul pentru bani. O sa postez un fragment dintr-o discutie de pe Y!Mess cu o prietena, al carui nume nu il voi dezvalui din unele motive. Sper ca asa sa demonstrez ca, indiferent de ceea ce s-ar vehicula; mie chiar imi place ceea ce fac acolosi, inainte de toate, ma simt apreciata pentru munca mea.

[...] ***: u cf?
Alecsandra Tweety: muncesc
***: bv
Alecsandra Tweety: nu mai am timp de nimic, k sunt coriga la chimie
***: pff
***: te cred...
Alecsandra Tweety: azi am muncit 8 ore la psd
***: m.o.p.
Alecsandra Tweety: trad
Alecsandra Tweety: plz
***: munca de om prost , adik in zadar...
***: copyright mama
Alecsandra Tweety: nu`i de om prost, ca iau bani
***: atunci se merita
***: shi nu ai de ce sa te plangi
Alecsandra Tweety: intro zi de munk iau cat nu iau intr-o luna de sc de la sc
Alecsandra Tweety: chiar m`am intors cu picioarele in sacosa dar asta mai putin conteaza
***: se merita atunci
Alecsandra Tweety: e o chestie sa urci pana la 10 pe scari si sa cobori cu liftu
***: aha.. dar se merita
Alecsandra Tweety: privesti lucrurile prea material
***: atunci distrugetzi u sanatatea pt psd
Alecsandra Tweety: uff, dak as stii sa ma fac inteleasa...
Alecsandra Tweety: in ultima perioada
Alecsandra Tweety: psdul a fost ca o a 2a casa ptr mn
Alecsandra Tweety: chiar cu toata haiala [...]
***: woff
***: cantareshte bine lucrurile shi vezi dak se merita
Alecsandra Tweety: am inceput sami definesc valorile in care am ales sa cred
***: familia ar trebui sa conteze cel mai mult in viatza... sa nu regretzi mai tarziu
Alecsandra Tweety: mie numi se pare ceva de regretat
Alecsandra Tweety: ma crezi ca azi miau intrat tocurile`n... dar eram asa mandra de mn inkt nai idee?
***: shtiu... dar gandeshte-te la toate aspectele...
Alecsandra Tweety: care`s alea?
***: familie... avantaje, dezavantaje...
***: tot
Alecsandra Tweety: familia..
Alecsandra Tweety: in fine are locul ei
Alecsandra Tweety: dar nu e prioritara
Alecsandra Tweety: cred ca daca ar fi sa regret, as regreta mai mult din familie decat ceea ce inseamna pentru mine psd
***: regretele astea te trag inapoi.. shi nu potzi fi o pers cu sufletul de gheatza , dar realizata profesional...
***: nu te ajuta la nimik...
Alecsandra Tweety: ma ridic singura pe picioare, nu ma impinge nimeni din familie de la spate...
***: nu teai realizat....
***: ink mai ai multe de facut...
***: shi ai nevoie de ei
Alecsandra Tweety: ink mai am multe,asa e, dar ptr 16 ani am facut prea multe
***: in momentul de fatza... te ajuta cu ceva?
***: acum...
***: is doar orgolii...
Alecsandra Tweety: da, respectul fata de sine,independenta fata de ai mei,modul in care impun respect in fata unor mai mari ca mine
***: ma refer nu fatza de altzii... k cei din jur... vin , pleaca... ma refer la tine...
Alecsandra Tweety: cel putin stiu ca mama totusi se lauda cu mn
Alecsandra Tweety: si imi creste inima
Alecsandra Tweety: stiu ca am ajuns sa impun respect proprilor mei profi
***: fetitza.. eu nu vreau sa te fac sa te simtzi nashpa... doar vreau sa te gandeshti la mai multe chestii, satzi ofer alte orizonturi
Alecsandra Tweety: te inteleg nu te judec,stai lin
***: nici nu se poate judeca.. adik, noi nu suntem nimeni sa judecam...
***: dar ceea ce faci tu e tot orgoliu...
***: shi viatza te ridik.. coboara...
Alecsandra Tweety: dar eu mam obisnuit cu stilu alor mei de a ma incuraja
Alecsandra Tweety: m`au invatat sa ma critice sa ma invat sa imi doresc mai mult decat cea mai inalta treapta
***: pff
***: sper sa fie bine asa cum vezi tu lucrurile...
Alecsandra Tweety: ti-am zis, am inceput sami definesc valorile in care am ales sa cred

marți

Clipa in care simti ca ti-se rupe pamantul sub picioare...

Traiai pana mai devreme intr-o lume a ta, in care suferinta nu-si gasea locul, nici macar nu exista. Credeai ca totul va fi frumos o viata intreaga, chiar si cu micile ploi. Iti construisesi o realitate interioara, paralela cu lumea rea si cruda in care te afli, fara vointa. Insa...
Intr-o zi, vine si acea zi. Oricat ai fi spus tutror ca tu vei fi altfel. Oricat ai fi vrut candva sa ramana doar o intamplare auzita. Si-atunci, in clipa in care perfida Fortuna te raneste, te simti lovit in moalele capului.
Si plangi, si plangi. Si mereu te intrebi "Care e faza? De ce tocmai mie sa mi-se intample una ca asta??" Si parca blestemi zilele, si clipa in care lucrurile au luat o alta intorsura decat cea pe care o asteptai, o vroiai tu. Poate crezi ca esti singurul vinovat, poate crezi ca nu ai gresit cu nimic. Insa ce mai conteaza acum cine a gresit?
Tu simti cum totul se termina totul aici, simti cum toate gandurile care te-au tintuit o viata, revin, rand pe rand si toate odata, si-ti adancesc ranile jugulare care ti le-a facut o franghie invizibila, de-a lungul vietii. Te prabusesti intr-un abis ale carui margini nu reusesti sa ti-le imaginezi macar. Norii se rup deasupra ta in mii si mii de ploi, pamantul se rupe sub tine, iar tu continui sa cazi.
Ai vrea dupa toate astea sa te ridici, insa te intrebi daca mai ai puterea, daca mai ai pentru ce. Nu te mai simti in stare sa treci peste. Crezi ca totul se termina aici, ca te-ai ingropat singur intr-un morman de moloz al trecutului ce apasa pe sufletul tau.
Acum nimic nu mai are sens pentru tine. Si de fapt, ce ar mai putea avea, cand valorile in care credeai s-au naruit...?

vineri

Ce are blonda?!

De cateva zile nu-s in apele mele. Ma simt ingrozitor de aiurea. Parca as fi imcopleta. Ma comport de parca mi-ar lipsi ceva. Motivul? E mai simplu decat si-ar imagina cineva...Ma aflu (sau mai bine scris trec) printr-o perioada maxima de stres...
In ultima perioada m-a ajuns si pe mine oboseala (desi prefer sa nu recunosc asta in mod concis). In viata mea lucrurile nu merg tocmai roz, in sensul ca pe langa un program foarte foarte incarcat, in mai multe "acte" (si peste tot implica si "performante"); mai am parte si de vesnicile scandaluri; oameni ipocriti pentru care tot mie mi-se sparg unele chestii in cap; sicane; probleme de ordin financiar (culmea: eu cu bani in buzunar, si tot eu fara ei-desi asta poate fi alta poveste); stres maxim la scoala ( ma tin de cuvant si incerc sa ma mentin cea mai buna din clasa-loc care il detin la momentul actual-cu toate figurile "maiche-mii" care a fost este si va fi mereu vesnica nemultumita-->"Poti mult mai mult?, Doar 9?, De ce numai un 10?,Esti branza buna in burduf de caine!!, Nu ai chef sau nu vrei sa te tii de scoala!!"); randament de calitate la partid (nu vreau sa ma gandesc ca de maine incepe oficial campania electorala pentru euro-parlamentare). Si, ca sa fie meniul complet, am si cateva probleme de sanatate care imi dau tarcoale. Am tot mai des probleme de concentrare, caderi de memorie, probleme cu coloana... Si, nimeni nu ma crede. Sau ma rog, nu ma crede nimeni dintre cei care trebuie. Ady, imi spune ca nu-mi poate face el nimic, sa ma duc la analize (si de fapt are dreptate,insa... n-am "timp"), Ktala crede ca e doar o indispozitie de moment si ca ma vaicaresc ca o baba, iar de Axel si Lau ce sa mai spun? Cand pe ei ii vad o data pe saptamana daca ii vad si atunci... Mama da vina pe mancare, mereu aceiasi placa. Iar eu nu mai rezist.
Sunt constienta ca toate astea vor trece, deci nu asta ma framanta pe mine. Intrebarea care imi rasuna ca o ciocanitoare in cap este "CAND VOR TRECE??" Am nevoie de un respiro, si ma gandesc serios sa iau o pauza, insa iarasi aceasi intrebare imi revine in minte. "Cand sa mai am timp printre toate astea?" Cand oare...

duminică

S-au cunoscut in autobuz...

S-au intalnit in autobuz. La o frana brusca, el a cazut in bratele ei. Si-a cerut scuze, si apoi a rugat-o sa se ridice de pe scaun. Ea a zambit si s-a conformat. S-a asezat el, si apoi a tras-o in bratele lui. Vazand ca se inroseste i-a soptit la ureche ca este cea mai dulce femeie pe care a vazut-o vreodata cu bujori. Cand ea a coborat, el a condus-o pana acasa, tinandu-se de mana in tacere, iar apoi s-a intors 3 statii inapoi. Desi uitase sa o intrebe cum o cheama. stia ca invata la Pedagogic, caci o vazuse in mai multe zile urcand in autobuz din acea statie. A doua zi, a asteptat-o in fata liceului cu un trandafir. Ceva l-a atras la ea. Mereu, ochii ei verzi il priveau timizi, dar plini de admiratie printre suvitele satene si vizionare.
De atunci el venea la liceu la ea mai mereu. Uneori, faceau schimb de locuri, iar ea il surpindea de fiecare data in mod placut, cand venea " sa il ia" ea pe el de la liceu. Weekendurile si cateva ore aproape in fiecare zi stateau impreuna. Se plimbau prin oras, pe faleza. Uneori cand el avea bani, ieseau la un suc. Relatia lor consta in a colinda impreuna strazi launtrice ale orasului. Se plimbau tacuti, doar tinandu-se strans de mana. De ei nu stia mai nimeni, cu exceptia unor colegi de ai lor si sorioarei ei. El mereu ii facea surprize, ii placea sa o vada razand.
Intr-o zi ploioasa de primavara, el veni sa isi astepte iubita ca de obicei. Ii prinse ploaia. El o conduse acasa, iar ea il invita sa urce pana ce ploaia avea sa se opreasca. Era singura acasa, parintii sai impreuna cu sora mai mica erau plecati din localitatea si nu urmau sa revina prea curand. El a acceptat. O ciocolata calda si vremea de afara i-a apropiat. La inceput, timizi, si apoi din ce in ce mai mult. Un sentiment nou punea stapanire pe ei. Atractia fizica crestea, prindea proportii intr-un contur tandru. Ceea ce fusese multa vreme doar un impuls, devenea incet o stapanire.Degetul lui, trasa incet formele trupului ei, zabovind mai mult pe sanii ei; iar ea, ii saruta ritmic sfarcul urechii. Repede, blugii uzi cazusera, la fel si camasa ei, urmata de tricoul lui. el, scapa un strop din ciocolata de mult racita pe ea, gasind astfel motiv sa ii sarute sanii. Oarecum timid si neindemanatic, ii scoase clepsa din cap, lasand sa lunece pe perna parul in falduri de straluciri mate. Acum nimic nu mai statea intre ei, poate doar emotia. Atractia dintre ei era de nestapanit. Amandoi tremurau si se intrebau ce va fi daca nu va iesi bine.
Nimic nu mai era intre ei, nici macar aerul. Incet, el o lua o in brate si o patrunse. Mai intai ii masa limba intre buzele sale, si apoi se contopisera in acelasi trup. Impreuna formau acum trupul Androginului, trup ce ar fi prut de piatra pentru cateva clipe. Repede insa, prinsese viata, iar cei doi se completau ritmic unul pe celalalt. Amandoi traiau fiecare miscare pana in ultimul nervur. Acum, pe un pat acoperit de matase 2 trupuri tinere se infruptau unul din celalalt, vibrau in acelasi ritm. Sub el, sanii fetei se frangeau fermi si zvacneau de iubire. Afara, ploaia se oprise si chiar rasarisera si cateva stele, iar ei adormisera imbratisati.
De atunci, in fiecare zi se intalneau la el. Se iubeau cu adevarat. Iubirea lor era pura, se daruisera unul celuilalt "trup si suflet". Au tinut-o asa inca 3 luni. Dupa acele luni, s-au despartit dintr-o prostie. Inca se iubeau, dar s-au certat si nu au rezistat tensiunii. S-au despartit la prima lor cearta. Despartirea i-a schimbat pe amandoi. Ea incerca sa se ascunda sub o masca de fata usoara, carei a nu-i pasa, ca si cum tot ceea ce trecuse era doar o incercare,un hobby de care s-a plictisit, iar noptile plangea pe infundate cu poza lui sub perna, caci nimeni nu ii cunostea iubirea sa se poata destainui cuiva. El, se lasase de scoala, cu 2 luni inainte de bac si a intrat intr-o gasca rau famata. In ziua in care se incepea examenul de bac, el fugea din tara ca era urmarit general ptr tentativa de omor. Nu apucase sa isi ia cu el decat pasaportul fals, bani si poza cu ea.
Ei inca se iubeau, si dupa aceea despartire, au ramas o viata intreaga cu regretul... "Daca as fi lasat de la mine,ce ar fi fost...? Daca eram impreuna nu ajungeam asa..."

___________
Textul NU face referire la mine. E pur fictiv!!

marți

Oameni care conteaza enorm pentru mine

1. MAMA-Inainte de toate e mama mea, si o iubesc si o respect mai mult decat pe oricine altcineva. In ciuda faptului ca o sacai (destul de des!), sau ca si ea ma calca pe antene (tot destul de des!). Eu stiu ca ma iubeste (si apreciaza) enorm, ea stie la randul ei acelasi lucru, nu ne spunem mereu (mai niciodata). Si, inainte de toate mamicul meu reprezinta un adevarat model si exemplu de viata datorita curajului cu care a trecut prin multe si a impins-o spre multe lucruri ce ar parea nebunesti (exemplu: a facut parasutism candva). Te iubesc mami, si desi stiu ca s-ar putea sa nu citesti articolul asta prea curand, sunt convinsa ca vei afla despre el. Imi cer iertare pentru multe, sper sa pot recupera acei ani din viata...
2. PRIETENUL MEU, ADI- Omul asta cred ca merita sa ii pun la picioare si luna din cer. (Desi nu pot spune ca fac asta...) M-a schimbat enorm, m-a ajutat sa uit sau sa trec peste mlute dintre umbrele trecutului. Ma iubeste asa cum sunt (o adevarata pacoste), isi sacrifica timpul si uneori poate chiar si visele lui sa fie alaturi de mine, sa ma sprijine, sa ma vada fericita. Acum, imi doresc foarte mult sa il fac mandru de mine, sa reusesc in viata, in ceea ce fac, caci imi doresc sa simta ca s-a meritat sa creada in mine. Pentru el sunt in stare sa mut muntii din loc, chiar daca nu mi-au facut nimic(muntii!!) (Muntii ii las acolo unde se afla, insa pe el voi avea intr-o zi puterea sa il duc dincolo de ei!!) Sa-ti multumesc, sau sa tac din gura si sa te iubesc in continuare??
3. CEI 3 PRIETENI ADEVARATI (AXEL, KTALA SI LAU)- La inceputul verii, ma bufnise plansul caci ma simteam singura, credeam ca eu chiar nu am prieteni. Insa, m-am inselat foarte mult. Adevaratii oameni erau exact langa mine, insa eu aveam ochii inchisi si nu realizam ca ei "exista". Acum, fiecare are rolul si locul sau in viata mea. Axel (si cea mai veche dintre ei toti) este o fire aparte. Imi tine partea la nebunii (bine, la unele dintre ele), iar atunci cand tind sa alunec pe cine stie ce panta abrupta; ea "vine" dupa mine imi da 2 palme (la propriu) si apoi ma ridica inapoi. Adica, ceva de genul "Hey, doar ti-am spus sa nu te duci langa prapastie, de ce nu ma asculti?!" Are un stil al ei, cu totul aparte de ma imbarbata, de a ma pune pe picioare. Ktala, colegul meu de banca imi este ca un frate (mai pe scurt este fratele meu de suflet). Si, joaca foarte bine ambele roluri de frate (mai mic atunci cand eu "am grija de el"; si mai mare cand se schimba rolurile). M-am apropiat fara sa-mi dau seama de el, sau el de mine si are grija sa ii joace foarte bine rolul Alexandrei(Axel) atunci cand sunt prin preajma lui. Desi, de cele mai multe ori ne "batem", la noi asta reprezinta o joaca, o tachinare. Am facut impreuna o promisiune (Pana la finalul clasei a 12-a noi vom ramane mereu colegi de banca.) Cel mai probabil, dupa ce termin liceul, o sa-mi fie dor de el in anii de facultate. Lau, colegul meu de partid (PSD) este o fire mult asemanatoare mie. La inceput mi se parea un fitos, si un inabordabil. Insa pe parcursul ultimilor 6 luni m-am apropiat foarte mult de el, si am realizat ca l-am judecat gresit. Noi avem multe greutati care se aseamana si poate tocmai de asta am devenit asa de buni prieteni. El e responsabil cu buna dispozitie. El, e nu stiu sa spun in cuvinte, dar e oarecum special, caci impartind aceleasi probleme pe toate partile, are un mod special sa fie alaturi de mine cand imi este greu. El, stie ca, si 3 dimineata de ar fi, el poate conta pe sfatul meu. Si, cum si el este un bun ascultator, sunt convinsa ca nu s-ar supara pe mine daca l-as suna in toiul noptii pentru a gasi un sprijin moral.
4.DIRIGA- D.na Musca este o persoana mult prea tare. Dansa contribuie (prin caracterul sau) la formarea mea morala, pe langa planul educativ. In cazul in care as avea o problema (si chiar am avut si s-a dovedit a fi de mare incredere) as putea gasi la dumneaei pot sprijinul din lume. Mai rar gasesti astfel de profesori care sa stie cum sa castige increderea si dragostea elevilor, nu doar respectul. Fiind eleva dansei, m-am ales cu o sora trecuta deja prin experientele adolescentei, care stie sa isi apropie elevii!

Translate

Follow