Suflet

Suflet - tu entitate efemeră... .
Cu chip, cu lacrimi si cu chin.
Cine mi-te-a dat?
Și cum?
Unde ți-e graiul?
De ce înduri?
De ce nu uiți 
Și-ai amintiri?

Ai drept la fericire,
Dar alegi conștiința.
Ai  dreptul la iubire;
Dar e prea grea... credința.

La ce folos,
Să ai un suflet?
Dacă îl trăiești în chin?

Of, Suflet, tu - cu viață efemeră.

Vultur pe jumătate

Fii tu. Trăieşte extrem. Nu ţine cont de reguli. Consideră-te regele lumii. Însă... Însă, să nu uiţi că vine o zi, când, tot globul se curmă. Se răstoarnă. Şi ai să cazi. Şi ai să uiţi să te mai opreşti din cădere...

Fiecare om se hrăneşte cu o iluzie. Depinde de fiecare de iluzia pe care o alege să o trăiască. Unii fug după bani, alţii... după fericire. Pentru fiecare dintre noi există o clipă în care avem dreptul să ne considerăm stăpânii lumii. Fiecare dintre noi este "condamnat" să-şi trăiască apogeul, momentul de saturaţie, de satisfacţie maximă. Unii dintre noi însă, caută să depăşească apogeul. E ca şi cum partenerul de pat (şi uneori şi de viaţă) caută să te facă să atingi un orgasm multiplu, cu toate că tu nu reuşeşti să ai măcar un orgasm.

Aşa se întâmplă de fiecare dată. Sunt oameni care nu aşteaptă nimic de la viaţă, şi primesc totul pe o tavă de argint. Şi oameni care iau viaţa în pulă şi în piept, oameni care se zbat, care luptă şi au aşteptări. Raţional ar fi ca aceşti oameni să primească la rândul lor totul, sau măcar cât cer, cât se cuvine. Dar nu! Aceşti oameni nu primesc nimic. Decât iluzii, speranţe şi, mai târziu, deziluzii.

Pentru aceşti oameni (puţini) cele mai dureroase sunt visele şi speranţele goale. Ei nu au nimic, luptă pentru ceea ce îşi doresc. Şi, într-o zi, norocul pare să le zâmbească pentru o secundă. O secundă blestemată, adesea. Unui luptător îi ajunge o singură secundă pentru a putea crede. Acel om, acel ambiţios se agaţă de fiecare secundă, însă prima va căpătâiul viselor sale. Speranţa că a depăşit acel apogeu. Şi apoi... Lucrurile revin la normal. Iar aceşti oameni cad. Desigur că globul se răstoarnă pentru toţi, şi pentru cei care doar primesc şi pentru cei care oferă. Căderea e cea mai dureroasă atunci când nu ştii să cazi. Însă... cei care luptă pentru visele lor suferă de fiecare dată mai mult. Căderea e mult mai grea pentru un astfel de om, decât pentru cel care ia totul de-a gata, şi nu aşteaptă nimic. Şi... e nedrept!!

Atunci când eşti vultur doar pe jumătate, căderile sunt, adesea, cele mai abrupte. Pentru că, mereu în urcare, nu mai ştii de unde pleci, nu mai ştii să cazi. Speri că nu vei fi nevoit să te întorci de acolo de unde ai plecat. E bine să nu uiţi însă, că cu cât este stânca mai înaltă, căderea va fi mereu tot mai dură. Nu poţi lua liftul în viaţă Şi, de fiecare dată când ai să cazi, te vei prăbuşi mereu mai adânc decât locul în care erai când ai plecat, când ai început să urci.

LORELEI

Lorelei, ce nume frumos, câţi oare te vor aprecia? Ai fost, eşti şi vei fi pentru că sufletul unui om nu e de vânzare. Şi nici nu-l poate îngenunchea nimeni. Îmi pare rău că s-a terminat aşa.

Bun rămas, şi-ţi cer iertare
Dacă cumva te-am supărat.
Căci cea mai bună răzbunare
Este iertarea.
Tu iartă-mă, eu te-am iertat.

Totul este trecător şi relativ, inclusiv omul, viaţa lui, dragostea. Am fost, suntem şi vom fi, dar de fiecare dată alţii. Până când? Nu ştim şi nu vom afla niciodată.

_________
Aceeaşi ... Lorelei

Mie... mi-e dor de ochii tăi

Atunci când am buzele închise, când cuvintele îmi sunt interzise, rămâne o linie melodică pe care o tot fredonez atunci când îmi amintesc de tine. Atunci când îmi este prea dor... de ochii tăi şi, de marea care se revarsă în ei.


Mi-e dor tare de ochii tăi.

Legăturile de sânge... sunt cele mai bolnăvicioase

Astăzi... nu am cuvintele necesare pentru a explica, însă e mult prea simplu de înţeles de ce legăturile de sânge sunt... bolnăvicioase... . Familia (cea iniţială mă refer) nu o alegem noi. Familia pe formăm, în timp peste ani, reprezintă imaginea fidelă a aşteptărilor noastre pe parcursul vieţii. Noi suntem singurii răspunzători pentru ceea ce se întămplă şi doar suntem vinovaţi, dacă şi de această dată ne sunt înşelate aşteptările... . Şi, indiferent dacă e bună sau rea, familia în care te naşti, creşti şi te formezi ca om, ar trebui să fie sfântă, mai presus de orice.

Sărut femeie mâna ta...

Ian Raiburg - Femeia pe care o iubesc


_________
Mulţumesc Alex I. pentru melodie.

Alergând după iubirea ta...

GHITA MUNTEANU - AM OBOSIT SA ALERG DUPA A TA IUBIRE



_________
Mulţumesc Alex I. ptr melodie.

Colinde pentru suflet (1)

Fuego - Copil iubit


Later edit: Post scris la cererea lui Sorin G. Revin cât de curând cu alte colinde speciale. Aştept propuneri, în cazul în care doriţi să ascultaţi un anume colind şi nu îl găsiţi.

Lumea mea se prăbuşeşte... şi odată cu ea, inima mea moare...

Mă văd pierzând nopţi pe malul mării, mă văd pe drumul spre Costineşti cu ochii înlăcrimaţi. Mă văd plecând departe de aici, cu sufletul greu şi încărcat de dureri... . Ceva îmi spune că tu vei decide să nu-mi acorzi şansa pe care o cer cu disperare. Mi-e teamă că, într-adevăr nu va mai fi nimic care să mă ţină pe loc să nu plec. Mi-e teamă că voi fi nevoită să-mi consum durerile şi suferinţa la 200 şi mai bine de km distanţă de tine. Mă văd aşteptând răsărituri pe malul mării, plângând. Mă văd ... singură, departe de tine ... fizic, psihic, încercând să nu mai sufăr... Îmi este teamă că voi fi nevoită să muncesc 16 ore pe zi - ca ospătar, doar ca să încerc să uit ... Nu o să uit... . Nu pot uita căte iluzii mi-am făcut. Nu pot uita faptul că ar fi trebuit să fiu parte din timpul tău, parte din viaţa ta, parte din tine. Nu pot uita la căte sacrificii aş fi fost şi încă aş fi în stare, pentru tine, pentru ca relaţia noastră să meargă pe cursul normal al lucrurilor. Nu voi putea uita şi nu-mi voi ierta niciodată faptul că nu am putut să mă bucur de o ultima şansă, spre a putea repara lucrurile... Mă văd adâncită în muncă doar să nu-mi îndrum viaţa pe un drum şi mai greşit (să mă reapuc de fumat, sau eu mai ştiu) decât cel pe care deja mă voi afla... Nici munca şi nici răsăriturile la malul mării singură nu vor fi pansamente pentru sufletul meu. Nu astea vor fi soluţii pentru fericirea mea. Pentru a fi fericită, eu aş avea nevoie de tine, însă tu vei fi plecat deja din drumul meu, din viaţa mea. Fuga cât mai departe, munca, marea nu vor fi decât îmbătări în lipsa fericirii, atât de mult dorite alături de tine. Poate într-un târziu, voi accepta o altă persoană în viaţa mea, însă cu ce folos?! Nu voi mai iubi...

Îţi aminteşti când îţi spuneam că "iubirea adevărată, sufletul pereche îl întâlneşti o singură dată în viaţă, însă uneori, nu îţi este scris, sau nu beneficiezi de conjunctura necesară pentru a rămâne împreună cu acesta"? Eu nu am uitat niciunul din cuvintele tale, niciuna din promisiunile tale, chiar şi cuvintele pline de patimă spuse din noiembrie 2007 până în februarie-martie 2008. Dacă nu te priveam în ochi în timp ce vorbeai, asta nu înseamnă că nu aveam urechi să te aud. Pe atunci mă prefăceam că nu te aud, pentru că eram o puştoaică fără minte căreia îi creştea inima să ştie despre sine că poate frânge inimi şi după un an şi mai bine de relaţie. La început ai fost trofeu, însă lucrurile s-au schimbat apoi. Ai ştiut să te apropii de mine, chiar de atunci când eu eram cu altul. Dar te minţeam şi mă minţeam şi pe mine. Când am dat de greu, l-am preferat pe el, în locul tău, pentru că mă obişnuisem cu el, chiar dacă ştiam că pe tine te voi răni. Şi, mi-ai lipsit, dar nu am avut niciodată curajul să o mărturisesc cu voce tare. Şi, cu atât mai mult, după despărţirea de celălalt, pentru o clipă, mi-am dorit să mă întorc la tine, însă îmi era teamă că ar fi fost rândul tău să mă respingi. Aşa că am preferat să rămân aceiaşi puştoaică fără minte şi să te tratez în continuare ca pe un trofeu. Apoi, eu m-am schimbat în rău, însă în clipa în care te-ai luat de mine şi mi-ai demonstrat că încă mai ţii la mine şi că te-ai săturat să te tratez aşa... mi-ai deschis ochii. Nu mi-a luat mult şi m-am îndrăgostit de tine, în cel mai prosteşte mod. Ştiu că îmi vei spune că acum joc teatru şi că nimic din aceste rânduri nu sunt reale, însă am o persoană care ştie aceste gânduri, şi-ţi poate confirma oricând. Nu mai suntem prieteni cum am fost în acea perioadă, deci nu ar avea niciun motiv să mintă în favoarea mea.

Mi-e teamă că toate astea se vor întâmpla deoarece tu, mâine nu sunt sigură că îmi vei acorda şansa cerută... . Te iubesc enorm şi aş renunţa la orice pentru a fi cu tine. Îmi doresc din tot sufletul să-mi acorzi voinţa de care am nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Îmi doresc, mai mult ca orice, să nu fiu nevoită să-mi găsesc refugiu, alinare în cele scrise mai sus. Îmi doresc, mai mult ca orice, sa nu fiu nevoită să încerc să uit şi să accept realitatea asta. Pentru că nu asta e realitatea care trebuie. Am nevoie de tine...

Iubirea nu cunoaşte mărginiri

Mi-am lăsat sufletul în palmele sorţii, pentru că iubirea nu cunoaşte raţiune, dar nu regret şi nu voi regreta niciodată că m-am aruncat cu inima în faţă, spre a te iubi... . Acum viaţa mea, destinul meu, fericirea mea atârnă de un fir al sorţii, iar ghemul se află la tine. Gândeşste-te că ai puterea unui demi-zeu, poţi schimba un om, sau îl poţi distruge. Aş schimba orice pentru atenţia ta. Am puterea de a ferici un zeu, PE TINE, e necesară doar voinţa ta. Poate ca sunt zeiţe cu mult mai bune ca mine, însă niciuna n-ar renunţa la tot pentru tine, cum aş renunţa eu, o simplă femeie...

Kazan Kaziev - Skripach

kazan_kaziev_-_skripach.

Ilie Micolov - Dragoste la prima vedere

Dansând prin ploaie

Dansând prin ploaia
Sufletului meu
Te-am rezărit,
Şi sentimentele m-au lovit
M-au cuprins...
Corul de voci sub care
Tu dansai,
Corul de gânduri.
Te-am primit în sufletul meu.
Te-am încălzit.
Ţi-am hrănit patimile
Cu sărutări.
Şi îmi plăcea cum asemeni unui copil
În adâncul sufletului-mi
Te-afundai.
Şi-am vrut să rămâi
Chiar dacă
Ploaia se oprise...
Şi continuam să-ţi
Hrănesc patimile din mine.
Dar tu, ca un copil
Ai spart în cioburi bucăţi din mine.
Pentru moment, m-am înfuriat
Şi te-am certat... am regretat însă apoi şi
Am vrut ca tu să mă ierţi.
Ai profitat însă de faptul
Că adoram să-ţi hrănesc patimile.
Te-ai plictisit,
Şi ai plecat, scuzându-te
Că ţi-am făcut rău.
Te-ai plictisit,
Şi ai plecat, scuzându-te
Că te încorsetez.
Am vrut s-accept şi libertartatea ta.
Am acceptat, Însă nu ai vrut...
Nici aşa.
Şi n-ai ieşit din suflet pe uşă,
Ci prin găurile făcute de tine.
Iar azi, datorită sufletului meu,
Plouă!!
Tu dansezi din nou
Prin ploaia sufletului meu.
Iar sufletul meu
Plânge!!
Deşi te-am certat,
Te iubeam aşa cum erai,
Pentru că erai un copil.
Te iubesc şi te ador ş-acum.
Dar ţie nu-ţi pasă...
Continui să dansezi
Prin ploaia sufletului meu...

_______________
16 aprilie 2oo9
Drobeta Turnu Severin

Leonard Cohen - A Thousand Kisses Deep

"Et si tu n existais pas" - Joe Dassin

Et si tu n'existais pas
Dis moi pourquoi j'existerais?
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret

Et si tu n'existais pas
J'essayerais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour
Et qui n'en revient pas

Et si tu n'existais pas
Dis moi pour qui j'existerais?
Des passantes endormies dans mes bras
Que je n'aimerais jamais
Et si tu n'existais pas
Je ne serais qu'un point de plus
Dans ce monde qui vient et qui va
Je me sentirais perdu
J'aurais besoin de toi

Et si tu n'existais pas
Dis moi comment j'existerais?
Je pourrais faire semblant d'être moi
Mais je ne serais pas vrai
Et si tu n'existais pas
Je crois que je l'aurais trouvé?
Le secret de la vie, le pourquoi
Simplement pour te créer
Et pour te regarder

Et si tu n'existais pas
Dis moi pourquoi j'existerais?
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas
J'essayerais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour
Et qui n'en revient pas

Et Si Tu N'existais Pas

Opresiuni

Pe zi ce trece din mine nu mai ramane decat umbra omului care eram, umbra omului care ar trebui sa fiu, si nu sunt. Tot mai des cad prada suferintelor, devin o victima a presiunilor la care sunt supusa si la care se pare ca am uitat cum se face fata.
Credeam ca sunt un om puternic, dar nu sunt. Credeam ca am invatat, dupa atata suferinta, cum sa fiu indiferenta si implacida la loviturile vietii. Nu sunt!! Sunt rece, implacida si indiferenta cat timp am pe cine sa ma sprijin. Cat timp EL e langa mine, trec mai usor peste toate atacurile primite de la viata asta perfida. Insa, eu cad dintr-o lovitura. Pentru mine lovitura suprema este data de pierderea principalului si singurului sprijin moral. Nu-mi plac presiunile. Nu-mi plac « nevoile de timp » … Nu le inteleg, nu le vad rostul. Si cum, pe parcursul suferintei pricinuite de (pierderea) separarea de EL nu sunt scutita de restul suferintelor, ma simt de parca eu nu as conta pentru nimeni (inca imi pun intrebarea « Daca intr-adevar contez sau nu ?»)
Nu rezist bine la presiuni, nu rezist bine la stres. Faptul ca EL e departe de mine, ca suntem separati, ma macina pe interior si ma poarta intr-o continua lupta cu mine insemi. Chestia asta se remarca. Macinatul sufletului are ca efect si macinatul vietii mele sociale, frumusetii mele fizice (Pentru ca nu gasesc niciun motiv sa fiu frumoasa !!) are ca efect, distrugerea treptata a nervilor mei…
Cu ce am gresit intr-atat, Doamne ?!
07 Martie 2oo9

I surrender - If only

Am renuntat sa mai cred in mine, am renuntat la mine si la toate visele mele. Am renuntat la viata pe care o duceam, sa incep alta noua cu tine. Iar tu, pleci de langa mine si ma lasi asa. Si nici macar nu ai curajul sa ma parasesti intr-u totul, pentru ca esti constient ca iti voi lipsi si inca nu te-ai obisnuit cu gandul. Tu vrei o pauza insa te comporti de parca ai regreta pauza pe care tot tu ai cerut-o. Si te joci cu sentimentele mele, si te joci pe nervii mei...Ufff...

Iti respect decizia

Azi e probabil ultima zi de exclusivitate. Rectific. Pana azi aveam parte de unele minute, si alea putine, de exclusivitate. Rareori, odata la cateva zile aveam parte de ceva mai mult de 10 minute acordate pe net, sau la telefon. Te vedeam si eram cel mai fericit om, pret de cateva zeci de minute nu imi mai pasa de nimic. Aseara ne-am certat, si la nervi ti-am zis ca nu te mai caut. Imi era insa teama ca vei accepta asta, si nu ca iti va conveni. Temerea mea, pare-se, a devenit realitate. Azi am incercat sa dau de tine si mi-ai dat de inteles ca iti doresti sa nu te mai caut, sa te las in pace. De asemeni mi-ai zis ca nu mai ai niciun sentiment fata de mine. Imi este foarte greu sa accept insa un vechi proverb chinezesc spunea "ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, il lasi liber.". Nu, nu vreau sa renunt la tine. Dar observ inca odata ca dragoste cu de-a cu sila...nu se poate. Si nu, nu vreau sa-ti respect decizia, insa ma vad nevoita sa o fac. E trist si doare, insa viata nu inseamna (doar) lapte si miere.

Ducu Bertzi - M-am indragostit numai de ea

Va trece-atata vreme de cand eu voi fi plecat
Insa, abia de-acum ti-s draga cu adevarat
Abia atunci cand locui-voi doar la tine-n gand
Ma vei iubi ... mai mult decat oricand!

If only - Love will show you everything