Vultur pe jumătate

Fii tu. Trăieşte extrem. Nu ţine cont de reguli. Consideră-te regele lumii. Însă... Însă, să nu uiţi că vine o zi, când, tot globul se curmă. Se răstoarnă. Şi ai să cazi. Şi ai să uiţi să te mai opreşti din cădere...

Fiecare om se hrăneşte cu o iluzie. Depinde de fiecare de iluzia pe care o alege să o trăiască. Unii fug după bani, alţii... după fericire. Pentru fiecare dintre noi există o clipă în care avem dreptul să ne considerăm stăpânii lumii. Fiecare dintre noi este "condamnat" să-şi trăiască apogeul, momentul de saturaţie, de satisfacţie maximă. Unii dintre noi însă, caută să depăşească apogeul. E ca şi cum partenerul de pat (şi uneori şi de viaţă) caută să te facă să atingi un orgasm multiplu, cu toate că tu nu reuşeşti să ai măcar un orgasm.

Aşa se întâmplă de fiecare dată. Sunt oameni care nu aşteaptă nimic de la viaţă, şi primesc totul pe o tavă de argint. Şi oameni care iau viaţa în pulă şi în piept, oameni care se zbat, care luptă şi au aşteptări. Raţional ar fi ca aceşti oameni să primească la rândul lor totul, sau măcar cât cer, cât se cuvine. Dar nu! Aceşti oameni nu primesc nimic. Decât iluzii, speranţe şi, mai târziu, deziluzii.

Pentru aceşti oameni (puţini) cele mai dureroase sunt visele şi speranţele goale. Ei nu au nimic, luptă pentru ceea ce îşi doresc. Şi, într-o zi, norocul pare să le zâmbească pentru o secundă. O secundă blestemată, adesea. Unui luptător îi ajunge o singură secundă pentru a putea crede. Acel om, acel ambiţios se agaţă de fiecare secundă, însă prima va căpătâiul viselor sale. Speranţa că a depăşit acel apogeu. Şi apoi... Lucrurile revin la normal. Iar aceşti oameni cad. Desigur că globul se răstoarnă pentru toţi, şi pentru cei care doar primesc şi pentru cei care oferă. Căderea e cea mai dureroasă atunci când nu ştii să cazi. Însă... cei care luptă pentru visele lor suferă de fiecare dată mai mult. Căderea e mult mai grea pentru un astfel de om, decât pentru cel care ia totul de-a gata, şi nu aşteaptă nimic. Şi... e nedrept!!

Atunci când eşti vultur doar pe jumătate, căderile sunt, adesea, cele mai abrupte. Pentru că, mereu în urcare, nu mai ştii de unde pleci, nu mai ştii să cazi. Speri că nu vei fi nevoit să te întorci de acolo de unde ai plecat. E bine să nu uiţi însă, că cu cât este stânca mai înaltă, căderea va fi mereu tot mai dură. Nu poţi lua liftul în viaţă Şi, de fiecare dată când ai să cazi, te vei prăbuşi mereu mai adânc decât locul în care erai când ai plecat, când ai început să urci.

Du iu spic molodvineşti??

Acum nu mă înţelegeţi greşit. Şi eu tot moldoveancă sunt, şi nu reneg asta. Însă, mă amuză denumirea de Statele Unite ale Moldovei (printre ele se numără Iaşinghton şi Botşeni City). Ori, eu nu urmăresc să denigrez imaginea acestei regiuni, departe de mine acest gând. Însă, trebuie să recunoaştem că Galaţi-ul este un judeţ diluat al Moldovei. Cu cât urci spre Nordul Moldovei, cu atât limba vorbită devine mai ... rustică.

Du iu spic moldovineşti

Melodia am găsit-o din întâmplare. Fără să am somn, deşi e 5 dimineaţa, ascultam diverse. Asta se afla pe lista cântecelor similare şi mi-a stârnit curiozitatea. Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc, măcar aşa, într-un colţ; deoarece pune în evidenţă exact aspectul mai puţin "comercial"al limbii vorbite prin aceste părţi. Cu toate că moldovenii sunt foarte ospitalieri, au şi ei defectul lor. Vorbesc repede şi vorbesc într-un mod aparte, specific lor. Şi da bine, ştiu că se mai spune despre moldoveni că ar mai avea un defect major (că sunt prieteni buni cu paharul / sticla), dar nu vreau să intru în polemici de acest gen, încă.

Totodată, melodia precedentă îmi aminteşte de un episod haios, petrecut anul trecut, în perioada în care lucram ca ospătar în Costineşti. Şi anume, că:

• Într-una dintre dimineţi, ajunsesem prima la schimbul de tură. Cum terasa pe care lucram avea program non - stop, cu căteva minute înainte de a veni eu, colegii mei au dus meniuri unor clienţi matinali. Şi cum am ajuns pe terasă, am plecat să preiau comanda celor 8 (că atâţi erau), ca să putem face schimbul de tură si colegii mei să plece la vilă. Toate bune, până când cei 8 au realizat că pot ţine pasul cu viteza cu care îmi dictau comenzile, şi mă întreabă scurt: "Eşti moldoveancă?" Cum răspunsul meu a fost evident unul singur, da, a urmat şi o a doua întrebare "De unde?". Spunând că din Galaţi, reacţia lor a fost una total neaşteptată (pentru mine). "Aaa, aproape de Huşi." Şi au început să - mi dicteze comanda într- o moldovenească pe cât de veritabilă, pe atât de pură. În următoarele 30 de secunde m-au năucit total, astfel încăt am fost nevoită să-i opresc, şi să le cer să îmi dicteze, încă odată, dar de această dată în română, ca să ştiu ce să le aduc. Imaginaţi-vă un cor de 8 muşte care rădeau zgomotos şi care vorbeau fiecare cam ca în videoclipul următor. Acolo e o singură tipă, care încearcă să transmită un mesaj, şi totuşi e greu de înteles ce mesaj. Puteţi să vă gândiţi cum sună 8 tipi vorbind la fel??

Şi, încă odată nu vă gândiţi că poate am ceva prsonal cu cei din Vaslui. Nu am nimic nici cu ei, cum nu am nici cu alţi moldoveni mai "nativi", dacă pot spune aşa. Chiar am, sau aveam prieten (spun am sau aveam pentru că în momentul de faţă nu prea ştiu în ce stadiu se află relaţia noastră) din judeţul Vaslui şi totuşi reuşeam să mă înţeleg cu el, şi să pricep ce spune. Deci, ca o concluzie, marea majoritatea a moldovenilor vorbesc limba nativă, însă au uitat, sau nu au cunoscut niciodată limba română, cea din care a derivat şi dialectul vorbit de aceştia.

Wăi, du iu spic moldovineşti?!

_______

Articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare, cu toate că evenimentele sunt reale.

Articolul nu are nicio legătură cu faptul că mă mut din Galaţi, implicit şi din Moldova.

Pentru ca sunt o lady

Nu injur atunci cand intr-adevar simt nevoia, sau sunt foarte nervoasa.
Sunt selectiva in privinta bauturilor alcoolice pe care le consum in locuri publice.
Nu consum alcool decat cu anumite ocazii, in cantitati mici, si de fiecare data evit sa fiu beau singura.
De fiecare data raspund la salut, chiar daca nu agreez persoana.
Stiu sa spun "Te rog", "Multumesc" si " Imi prezint scuzele".
Reusesc foarte usor sa refuz ceva sau pe cineva, fara a se simti nimeni ofensat.
Sunt total daruita persoanei pe care o iubesc si imi doresc sa o stiu alaturi.
Sunt selectiva in privinta alegerii locurilor in care accept sa merg.
Sunt gratioasa.
Sunt fragila.
Ador sa merg pe tocuri cui.
Sunt altruista.
Pierd macar 2-3 minute pentru a ma aranja.
Atunci cand ma consider frumoasa, caut sa-mi reflect imaginea in cat mai multe oglinzi.
Atunci cand sunt frumoasa, sunt de cele mai multe ori si fericita. Chiar daca nu sunt, reflexia oglinzilor imi da un plus de incredere.
Imi apartine privilegiul de a fi protejata si aparata.
Imi apartine privilegiul de fi unica femeie al barbatului pe care il iubesc. Imi apartine privilegiul de a fi unul dintre cele mai importante, sau cel mai important gand al acestuia.
Imi iubesc partenerul, intr-atat de mult, refuz categoric absolut orice barbat care incearca sa depaseasca barierele impuse de catre mine.


Sunt doar parte din motivele pentru care sunt o lady. Cu toate astea, inca este o ora mult prea matinala pentru alte argumente.

_____________
Sursa imagine: aici

Tu ce ai face dacă ai ştii că nu mai ai mult de trăit?!

Voi posta în curând un sondaj în care voi pune aceiaşi întrebare, cu câteva variante diverse de răspuns.

Acum nu luaţi în considerare variantele emo. Mă refer strict la cazurile în care moartea intervine datorită unui lucru (boală, etc).

Spre exemplu - om care te ştiai sănătos (tun) la un moment dat începi să ai unele indispoziţii. Îţi faci un control de rutină şi eşti îndemnat să facă nişte analize ceva mai în măsură să descopere ce ai putea avea. Şi la un moment dat ţi-se pune un diagnostic de ăla, de rămâi cruciş. Indiferent de om, prima reacţie va fi să priveşti către medic exact ca boul la poartă nouă şi să te întrebi dacă ai auzit bine. La unii starea asta, poate va trece în câteva minute, sau poate că la alţii nu va trece niciodată.

Eu mă refer strict din momentul ăla. Te resemnezi cu ideea?! Nu o accepţi niciodată? Te însori (măriţi)? Faci un copil? Îţi faci cunoscută munca de o viaţă? Te închizi în casă şi plângi? Voi ce aţi face dacă aţi primi astfel de veşti, care, apropo se pare că adesea, vin la pachet? Suferi de nu ştiu ce boală, şi doctorii îţi spun subtil, subtil că poţi muri şi mâine?! Ce urmează după?

Fiţi sinceri cu voi şi puneţi-vă mintea să lucreze, pentru că în fond, nu poţi şti niciodată ce îţi este scris.

Şi am rugămintea, ca, după ce răspundeţi acestei provocări, daţi-o şi altora... Eu voi lăsa comentariile fără aprobare din partea administratorului de blog (Ame Libre) pentru acest articol. Aştept să vă spuneţi cât mai mulţi părerea, deoarece intenţionez să pornesc o furtună de idei pe această temă.

Promit, de asemenea că în curând voi răspunde şi eu acestei întrebări.

La vie est courte, mettre un souhait

Souvent, les gens mettent leurs désirs. Parfois, il est possible de réaliser, au moins une partie d'entre eux.
Il ya environ 3 semaines avant Pâques. J'ai maintenant plus besoin d'un miracle, comme l'accomplissement des désirs ... Chaque soir, le miracle que j'ai besoin, détruire mon âme et de pensées. La séparation de mon âme, m'a fait penser à des erreurs que j'ai eu et qui ont poussé les choses à l'abîme. Ça fait mal. Mais ... J'ai promis que je vais changer. Et pour cela, j'ai besoin de temps. J'ai besoin de temps ... Toutefois, je tiens à dépenser d'énormes pour passer de Pâques avec mon bébé. Mais il ne veut pas. Pour cette raison, je dis que j'ai besoin d'un miracle.
Mon âme pleure chaque nuit, chaque minute de chaque nuit. Je veux retrouver, tout ce que j'ai perdu et s'est cassé dans ma propre stupidité...
Je veux rétablir la relation avec mon bébé ... Au fil du temps...

Opresiuni

Pe zi ce trece din mine nu mai ramane decat umbra omului care eram, umbra omului care ar trebui sa fiu, si nu sunt. Tot mai des cad prada suferintelor, devin o victima a presiunilor la care sunt supusa si la care se pare ca am uitat cum se face fata.
Credeam ca sunt un om puternic, dar nu sunt. Credeam ca am invatat, dupa atata suferinta, cum sa fiu indiferenta si implacida la loviturile vietii. Nu sunt!! Sunt rece, implacida si indiferenta cat timp am pe cine sa ma sprijin. Cat timp EL e langa mine, trec mai usor peste toate atacurile primite de la viata asta perfida. Insa, eu cad dintr-o lovitura. Pentru mine lovitura suprema este data de pierderea principalului si singurului sprijin moral. Nu-mi plac presiunile. Nu-mi plac « nevoile de timp » … Nu le inteleg, nu le vad rostul. Si cum, pe parcursul suferintei pricinuite de (pierderea) separarea de EL nu sunt scutita de restul suferintelor, ma simt de parca eu nu as conta pentru nimeni (inca imi pun intrebarea « Daca intr-adevar contez sau nu ?»)
Nu rezist bine la presiuni, nu rezist bine la stres. Faptul ca EL e departe de mine, ca suntem separati, ma macina pe interior si ma poarta intr-o continua lupta cu mine insemi. Chestia asta se remarca. Macinatul sufletului are ca efect si macinatul vietii mele sociale, frumusetii mele fizice (Pentru ca nu gasesc niciun motiv sa fiu frumoasa !!) are ca efect, distrugerea treptata a nervilor mei…
Cu ce am gresit intr-atat, Doamne ?!
07 Martie 2oo9

Cat esti dispus sa platesti pentru o greseala?

Iubesti pe cineva. Si se produce inevitabilul, si fara sa vrei ii gresesti. Si, indiferent de natura greselii si indiferent cat de mica este greseala, relatia pare un castel de carti daramat de primul vant. Iti aminteste de toate supararile... isi aduce aminte de ce fel de om inante de a fi impreuna. Desi i-ai marturisit inca de la inceputul relatiei tot ce faceai inainte si faptul ca acum te-ai schimbat, acum te acuza ca inca poate nu i-ai spus intregul adevar. Tu te consumi si suferi si doare... Apoi pare sa inceteze cu rememorarea tuturor supararilor infime care au fost si au trecut de la inceput si inaintea acestuia. Te acuza de prezent. Si tu stii in tine ca nu e asa, dar esti nevoit sa iti asumi orice vina iti aduce, pentru ca i-ai gresit. Si ai vrea sa-i demonstrezi cumva ca se inseala ca tu chiar esti sincer, si ca ai intoarce muntii sa te creada, dar te trezesti legat de maini si picioare si cu calusul in gura. Si asculti ca orice ce dovada i-ai aduce nu te va crede, pentru ca ai masluit-o... Si... trece si prezentul... devine si ala trecut... Iti promite ca totul va fi bine... si totul e de fapt praf in ochi pentru ca in realitate... nimic din ceea ce ti-a promis nu e la fel. Sunt doar promisiuni in care tu... speri... Toate cuvintele, toate acele promisiuni au devenit stalpul tau de credinta. Cu toate astea... cu toate ca nimic nu pare sa mearga iti doresti enorm. Si greseste... iti greseste. Te loveste in moalele capului si totusi taci si accepti pentru ca inca te mai considera pe tine vinovat. Voit sau nu a distrus simbolurile iubirii voastre. Simboluri care pentru tine contau enorm. I-ai spus sa pretuiasca macar cadoul daca nu apreciaza persoana care i-a daruit acel simbol. Esti sigur ca nu a inteles nimic pentru ca e de parere ca nu reprezinta decat "un simplu obiect"... Greseala se repeta si te simti calcat in picioare, insa taci... Candva erai dispusa sa aperi relatia cu pretul oricarui alt sacrificiu, insa realizezi ca dragoste cu sila nu se poate si incepi sa simti asta mai mult decat erai dispus sa o suporti. Te oferi sa-i redai libertatea si cine stie, poate si fericirea (in schimbul nefericirii tale) si renunta... (Inca esti confuz si nu stii daca nu vrea sa-i ramai o pata pe constiinta, daca din mila sau chiar mai are inca sentimente pentru tine...). Candva a facut "greseala" sa-ti spuna ca e mai fericit alaturi de tine, dar mereu cand incerci sa-i fii prin preajma sa- i oferi iubirea ta, te respinge iti spune ca devii agasant (silos*)... Iar tu... deja simti cum umerii iti sunt grei si nu mai suporti sa te apese nefericirea ta pe care ti-o asumi, pentru putinele clipe de fericire cand sunteti IMPREUNA, dar si nefericirea sa pentru majoritatea clipelor cand constientizezi ca nu te suporta sau, ca desi iti spune ca vrea sa fiti impreuna atitudinea sa te face sa intelegi opusul...

"Daca as sti ca peste prag se afla fericirea, as renunta la tot, dar sunt constienta ca nu e decat o usa inchisa in intuneric... si-atat ... E trist si ma doare!!"

________
*Silos** = Dezgustator, Enervant peste masura
**Cuvint trivial folosit in Moldova

Otrava pentru sufletul meu

Esti otrava pentru sufletul meu
Dar te iubesc cum n-am iubit eu
De stiu ca mor si m-as otravi cu tine...
Esti tot ce am
Si te iubesc prea mult
Atat de mult,
Incat de multe ori uit ca nu-ti sunt sotie...
Si as dori sa merit acest cuvant
Cine sunt eu
Sa-ti cer sa ma iubesti
As vrea sa fiu...
Dar tu oare esti?
De-acord
Sa intru-n viata ta
Sa fiu mereu acolo,
Sa fac parte din ea...
Esti otrava pentru sufletul meu
Cu toate astea...
Te iubesc cum n-am iubit eu...

Cinefilă

Odată cu sărbătorile de iarnă, am profitat de timpul oarecum liber şi am vizionat o serie de filme, exceptand grila de programe tv, pe care am răsfoit-o.
În ordinea numerelor de pe tricou, au intrat în scena micului monitor următorii:

• Ratatouille - Dublat în română (Se merită dacă mai ai6 ani şi încă nu te-a învăţat educatoarea să citeşti. În rest, rămân la varianta originală.)
• The Polar express (Cică s-a vrut a fi cel mai scump film de animaţie până prin 2006, cred şi eu, având în vedere că a fost "turnat" în 2004. Nu ştiu care este cel mai scump film de animaţie în prezent.)
• Enchanted (Animaţie împletit cu personaje reale, şi musical totodată. Filmul merită dacă eşti măcar o idee îndrăgostit/ă. Şi dacă eşti amator de gen.)
• Hoodwinked (povestea Scufiţei Roşii, adaptată la timpurile relativ moderne. Cine ar fi zis că hoţul de dulciuri e ăla micu'şi PUFOS?!)
• Good Luck Chuck (Probabil un film de excepţie şi datorită distribuţiei de exceptie. Jessica Alba interpretează rolul extraordinar şi rezultatul este pe măsură[p.s. nu cred că ar fi putut interpeta cineva mia bine rolul persoanei atât de...ghinioniste]: o comedie romantică spumoasă.)
• The Love Guru (Interpetarea feminină a fost făcută tot de către Jessica Alba, şi tot o comedie romantică se vrea a fi. Merită văzut. Interesantă partea cu marca înregistrată.)
• And the Last one, Les rivieres pourpres 2 - Les anges D'Apocalypse (Nu trebuie să fii fan Jean Reno pentru a urmări acest film, trebuie doar să fii amator de gen. Daca mai eşti şi amator al filmelor sub marca Jean Reno, nu pot decât să-l recomand. Intereptare fabuloasă, ca în toate filmele sale, şi atingerea unei teme delicate precum religia şi criminalitatea implicată de aceasta, creează un film care merita re-văzut!!)

Dintre toate mi-a plăcut cel mai mult ENCHANTED pentru că, într-un final a înţeles şi puiul meu cam de câtă atenţie am eu nevoie. Da, datorită unui film...
De asemeni, şi Les rivieres pourpres 2 - Les anges D'Apocalypse reprezintă pentru mine un film de colecţie. Mă poate ajuta cineva cu torrentul primei părţi?
VIZIONARE PLĂÎCUTĂ ; dacă vreţi să le încercaţi.

Singura noapte

In bratele lui m-arcuiam
Ca e cu mine credeam
Poate prea mult visam
Si ce usor (il) credeam.

Il privesc
In gandul lui as vrea sa ma regasesc
Unde-am gresit ma gandesc
Sa fi aflat ce vroia, imi doresc.

Un trup rece pe-o canapea
O ceasca de cafea
Privirea-mi calda sub luna era
Dar nu pentru ea.

O privesc si regret
Ca i-am sters de fata ultimul zambet
Decizia va fi proasta daca nu cuget
Ma uit la ea, ma gandesc la alta si regret.

Lumina difuza

Marius Nedelcu ft. Iulia - Rain

E 4 dimineata, deci trebuie sa-mi iau portia de muzica de pe Pro Tv. Melodia e acceptabila, deci pe o scara de la 1 la 10 merita in jur de 8.