Se afișează postările cu eticheta DRAGOSTE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DRAGOSTE. Afișați toate postările

sâmbătă

Îndrăgostit

Fluturii în stomac, euforia sunt consecințe ale absenței unui om. Prima oară te îndrăgostești de gesturile, de cuvintele sale și abia apoi de acea persoană care devine specială. Îți place parfumul, îți plac atingerile, cuvintele - dar le trăiești cu adevărat atunci când ești singur și îți lipsesc toate acestea. Vrei să le simți intensitatea și, în obsesia; în nevoia de a le avea - începi să nu mai dormi, să nu mai mănânci. Aștepti clipa când le vei simți din nou, căci nu poți trăi; nu mai ești tu fără ele. De fapt, începi să te îndrăgostești. Și, așa începe nebunia!!

Lady in red

I thought for a moment that I am a Lady in red and I stepped on the dance floor, thinking that you will be there. I thought we danced together all night, just us, side by side until the sunrise surprises us embrace. But you weren't there, the floor was empty and just our song continue to hear slowly...

luni

Unde a disparut... toamna de anul trecut?


Unde a disparut
Toamna de anul trecut?
Unde sunt pozele,
Unde sunt frunzele?
Unde sunt cuvintele,
Si unde ai amanetat plimbarile?
Cui i-ai lasat visele?
Cui ii daruiesti noptile?
Unde a disparut
"Biliardul din Krypton", razand?
Unde si de ce-ai uitat
Serile-ntregi de plimbat,
Clipele cand inghetam,
Clipe cand ne-mbratisam...?

Toamna-i iar acum afara,
Toamna-i iar acum si-n mine.
Ceata e si-n cer si-n suflet,
Insa ploua numa-n mine...

Toamna e...
Si-n toamna crez,
Caci prin ea ma leg de tine.
Insa poate doar visez,
Caci...
Toamna care-a fost...
Nu vine.

Toamna-i iar acum afara,
Toamna-i iar acum si-n mine.
Ceata e si-n cer si-n suflet,
Insa ploua numa-n mine...

Toamna-i iar acum afara,
Toamna-i acum si-n mine.
Insa toamna ce-am trait-o...
N-am speranta ca mai vine...!

duminică

When love dies


Today ... yesterday is past and tomorrow is not coming ... never. your love died and I do not have the power to May hope. Goodbye baby...

Source: THERE

if tomorrow never comes




Va mai exista oare... o alta zi de maine?! Nu mai stiu... Mi-am pierdut sperantele...

luni

L`amore un onda del mare...


L`amore è come un onda del mare, che rompe le coste, per ogni volta che emerge più forte.

Lumea mea se prăbuşeşte... şi odată cu ea, inima mea moare...

Mă văd pierzând nopţi pe malul mării, mă văd pe drumul spre Costineşti cu ochii înlăcrimaţi. Mă văd plecând departe de aici, cu sufletul greu şi încărcat de dureri... . Ceva îmi spune că tu vei decide să nu-mi acorzi şansa pe care o cer cu disperare. Mi-e teamă că, într-adevăr nu va mai fi nimic care să mă ţină pe loc să nu plec. Mi-e teamă că voi fi nevoită să-mi consum durerile şi suferinţa la 200 şi mai bine de km distanţă de tine. Mă văd aşteptând răsărituri pe malul mării, plângând. Mă văd ... singură, departe de tine ... fizic, psihic, încercând să nu mai sufăr... Îmi este teamă că voi fi nevoită să muncesc 16 ore pe zi - ca ospătar, doar ca să încerc să uit ... Nu o să uit... . Nu pot uita căte iluzii mi-am făcut. Nu pot uita faptul că ar fi trebuit să fiu parte din timpul tău, parte din viaţa ta, parte din tine. Nu pot uita la căte sacrificii aş fi fost şi încă aş fi în stare, pentru tine, pentru ca relaţia noastră să meargă pe cursul normal al lucrurilor. Nu voi putea uita şi nu-mi voi ierta niciodată faptul că nu am putut să mă bucur de o ultima şansă, spre a putea repara lucrurile... Mă văd adâncită în muncă doar să nu-mi îndrum viaţa pe un drum şi mai greşit (să mă reapuc de fumat, sau eu mai ştiu) decât cel pe care deja mă voi afla... Nici munca şi nici răsăriturile la malul mării singură nu vor fi pansamente pentru sufletul meu. Nu astea vor fi soluţii pentru fericirea mea. Pentru a fi fericită, eu aş avea nevoie de tine, însă tu vei fi plecat deja din drumul meu, din viaţa mea. Fuga cât mai departe, munca, marea nu vor fi decât îmbătări în lipsa fericirii, atât de mult dorite alături de tine. Poate într-un târziu, voi accepta o altă persoană în viaţa mea, însă cu ce folos?! Nu voi mai iubi...


Îţi aminteşti când îţi spuneam că "iubirea adevărată, sufletul pereche îl întâlneşti o singură dată în viaţă, însă uneori, nu îţi este scris, sau nu beneficiezi de conjunctura necesară pentru a rămâne împreună cu acesta"? Eu nu am uitat niciunul din cuvintele tale, niciuna din promisiunile tale, chiar şi cuvintele pline de patimă spuse din noiembrie 2007 până în februarie-martie 2008. Dacă nu te priveam în ochi în timp ce vorbeai, asta nu înseamnă că nu aveam urechi să te aud. Pe atunci mă prefăceam că nu te aud, pentru că eram o puştoaică fără minte căreia îi creştea inima să ştie despre sine că poate frânge inimi şi după un an şi mai bine de relaţie. La început ai fost trofeu, însă lucrurile s-au schimbat apoi. Ai ştiut să te apropii de mine, chiar de atunci când eu eram cu altul. Dar te minţeam şi mă minţeam şi pe mine. Când am dat de greu, l-am preferat pe el, în locul tău, pentru că mă obişnuisem cu el, chiar dacă ştiam că pe tine te voi răni. Şi, mi-ai lipsit, dar nu am avut niciodată curajul să o mărturisesc cu voce tare. Şi, cu atât mai mult, după despărţirea de celălalt, pentru o clipă, mi-am dorit să mă întorc la tine, însă îmi era teamă că ar fi fost rândul tău să mă respingi. Aşa că am preferat să rămân aceiaşi puştoaică fără minte şi să te tratez în continuare ca pe un trofeu. Apoi, eu m-am schimbat în rău, însă în clipa în care te-ai luat de mine şi mi-ai demonstrat că încă mai ţii la mine şi că te-ai săturat să te tratez aşa... mi-ai deschis ochii. Nu mi-a luat mult şi m-am îndrăgostit de tine, în cel mai prosteşte mod. Ştiu că îmi vei spune că acum joc teatru şi că nimic din aceste rânduri nu sunt reale, însă am o persoană care ştie aceste gânduri, şi-ţi poate confirma oricând. Nu mai suntem prieteni cum am fost în acea perioadă, deci nu ar avea niciun motiv să mintă în favoarea mea.


Mi-e teamă că toate astea se vor întâmpla deoarece tu, mâine nu sunt sigură că îmi vei acorda şansa cerută... . Te iubesc enorm şi aş renunţa la orice pentru a fi cu tine. Îmi doresc din tot sufletul să-mi acorzi voinţa de care am nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Îmi doresc, mai mult ca orice, să nu fiu nevoită să-mi găsesc refugiu, alinare în cele scrise mai sus. Îmi doresc, mai mult ca orice, sa nu fiu nevoită să încerc să uit şi să accept realitatea asta. Pentru că nu asta e realitatea care trebuie. Am nevoie de tine...

Iubirea nu cunoaşte mărginiri


Mi-am lăsat sufletul în palmele sorţii, pentru că iubirea nu cunoaşte raţiune, dar nu regret şi nu voi regreta niciodată că m-am aruncat cu inima în faţă, spre a te iubi... . Acum viaţa mea, destinul meu, fericirea mea atârnă de un fir al sorţii, iar ghemul se află la tine. Gândeşste-te că ai puterea unui demi-zeu, poţi schimba un om, sau îl poţi distruge. Aş schimba orice pentru atenţia ta. Am puterea de a ferici un zeu, PE TINE, e necesară doar voinţa ta. Poate ca sunt zeiţe cu mult mai bune ca mine, însă niciuna n-ar renunţa la tot pentru tine, cum aş renunţa eu, o simplă femeie...

marți

Dansând prin ploaie


Dansând prin ploaia
Sufletului meu

Te-am rezărit,

Şi sentimentele m-au lovit

M-au cuprins...

Corul de voci sub care
Tu dansai,
Corul de gânduri.

Te-am primit în sufletul meu.

Te-am încălzit.
Ţi-am hrănit patimile
Cu sărutări.

Şi îmi plăcea cum asemeni unui copil
În adâncul sufletului-mi

Te-afundai.

Şi-am vrut să rămâi

Chiar dacă

Ploaia se oprise...
Şi continuam să-ţi
Hrănesc patimile din mine.
Dar tu, ca un copil
Ai spart în cioburi bucăţi din mine.

Pentru moment, m-am înfuriat
Şi te-am certat...
am regretat însă apoi şi
Am vrut ca tu să mă ierţi.
Ai profitat însă de faptul
Că adoram să-ţi hrănesc patimile.

Te-ai plictisit,

Şi ai plecat, scuzându-te

Că ţi-am făcut rău.

Te-ai plictisit,

Şi ai plecat, scuzându-te
Că te încorsetez.
Am vrut s-accept şi libertartatea ta.

Am acceptat, Însă nu ai vrut...
Nici aşa.

Şi n-ai ieşit din suflet pe uşă,

Ci prin găurile făcute de tine.

Iar azi, datorită sufletului meu,

Plouă!!
Tu dansezi din nou

Prin ploaia sufletului meu.

Iar sufletul meu

Plânge!!

Deşi te-am certat,
Te iubeam aşa cum erai,
Pentru că erai un copil.
Te iubesc şi te ador ş-acum.
Dar ţie nu-ţi pasă...
Continui să dansezi

Prin ploaia sufletului meu
...



_______________
16 aprilie 2oo9
Drobeta Turnu Severin

miercuri

La vie est courte, mettre un souhait

Souvent, les gens mettent leurs désirs. Parfois, il est possible de réaliser, au moins une partie d'entre eux.
Il ya environ 3 semaines avant Pâques. J'ai maintenant plus besoin d'un miracle, comme l'accomplissement des désirs ... Chaque soir, le miracle que j'ai besoin, détruire mon âme et de pensées. La séparation de mon âme, m'a fait penser à des erreurs que j'ai eu et qui ont poussé les choses à l'abîme. Ça fait mal. Mais ... J'ai promis que je vais changer. Et pour cela, j'ai besoin de temps. J'ai besoin de temps ... Toutefois, je tiens à dépenser d'énormes pour passer de Pâques avec mon bébé. Mais il ne veut pas. Pour cette raison, je dis que j'ai besoin d'un miracle.
Mon âme pleure chaque nuit, chaque minute de chaque nuit. Je veux retrouver, tout ce que j'ai perdu et s'est cassé dans ma propre stupidité...
Je veux rétablir la relation avec mon bébé ... Au fil du temps...

Livre de coeur

"Et si tu n existais pas" - Joe Dassin


Et si tu n'existais pas
Dis moi pourquoi j'existerais?
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret


Et si tu n'existais pas
J'essayerais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour
Et qui n'en revient pas


Et si tu n'existais pas
Dis
moi pour qui j'existerais?
Des passantes endormies dans mes bras
Que je n'aimerais jamais
Et si tu n'existais pas
Je ne serais qu'un point de plus
Dans ce monde qui vient et qui va
Je me sentirais perdu
J'aurais besoin de toi


Et si tu n'existais pas
Dis
moi comment j'existerais?
Je pourrais faire semblant d'être moi
Mais je ne serais pas vrai
Et si tu n'existais pas
Je crois que je l'aurais trouvé?
Le secret de la vie, le pourquoi
Simplement pour te créer
Et pour te regarder


Et si tu n'existais pas
Dis
moi pourquoi j'existerais?
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas
J'essayerais d'inventer l'amour
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour
Et qui n'en revient pas



Et Si Tu N'existais Pas

vineri

Thèse de baccalauréat et de pensées non-dits ...




Comment  l' examen  de BAC s'approche  avec grands pas, j'ai décidé d'accorder une grande importance pour la thèse du Bac (module),  en ces jours. Car, en Mai j'ai l'examen en français, je considère que les articles en français sont un excellent exercice d'expression, pour laquelle j'essaie d'écrire plus de poste. 

Mais ce n'est pas la seule raison que je vais essayer d'écrire plus souvent en français.Mon âme, et je n'ai pas pleuré assez de courage que je peux dire de la douleur dans un langage compréhensible à tous. Parce que tout le monde sait bien que la langue, presque personne ne comprend le sens.

Mon coeur parle en français, de peur que vous entendez, mais vous ne comprenez pas ...

marți

Opresiuni


Pe zi ce trece din mine nu mai ramane decat umbra omului care eram, umbra omului care ar trebui sa fiu, si nu sunt. Tot mai des cad prada suferintelor, devin o victima a presiunilor la care sunt supusa si la care se pare ca am uitat cum se face fata.
Credeam ca sunt un om puternic, dar nu sunt. Credeam ca am invatat, dupa atata suferinta, cum sa fiu indiferenta si implacida la loviturile vietii. Nu sunt!! Sunt rece, implacida si indiferenta cat timp am pe cine sa ma sprijin. Cat timp EL e langa mine, trec mai usor peste toate atacurile primite de la viata asta perfida. Insa, eu cad dintr-o lovitura. Pentru mine lovitura suprema este data de pierderea principalului si singurului sprijin moral. Nu-mi plac presiunile. Nu-mi plac « nevoile de timp » … Nu le inteleg, nu le vad rostul. Si cum, pe parcursul suferintei pricinuite de (pierderea) separarea de EL nu sunt scutita de restul suferintelor, ma simt de parca eu nu as conta pentru nimeni (inca imi pun intrebarea « Daca intr-adevar contez sau nu ?»)
Nu rezist bine la presiuni, nu rezist bine la stres. Faptul ca EL e departe de mine, ca suntem separati, ma macina pe interior si ma poarta intr-o continua lupta cu mine insemi. Chestia asta se remarca. Macinatul sufletului are ca efect si macinatul vietii mele sociale, frumusetii mele fizice (Pentru ca nu gasesc niciun motiv sa fiu frumoasa !!) are ca efect, distrugerea treptata a nervilor mei…
Cu ce am gresit intr-atat, Doamne ?!
07 Martie 2oo9


vineri

Iti respect decizia


Azi e probabil ultima zi de exclusivitate. Rectific. Pana azi aveam parte de unele minute, si alea putine, de exclusivitate. Rareori, odata la cateva zile aveam parte de ceva mai mult de 10 minute acordate pe net, sau la telefon. Te vedeam si eram cel mai fericit om, pret de cateva zeci de minute nu imi mai pasa de nimic. Aseara ne-am certat, si la nervi ti-am zis ca nu te mai caut. Imi era insa teama ca vei accepta asta, si nu ca iti va conveni. Temerea mea, pare-se, a devenit realitate. Azi am incercat sa dau de tine si mi-ai dat de inteles ca iti doresti sa nu te mai caut, sa te las in pace. De asemeni mi-ai zis ca nu mai ai niciun sentiment fata de mine. Imi este foarte greu sa accept insa un vechi proverb chinezesc spunea "ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, il lasi liber.". Nu, nu vreau sa renunt la tine. Dar observ inca odata ca dragoste cu de-a cu sila...nu se poate. Si nu, nu vreau sa-ti respect decizia, insa ma vad nevoita sa o fac. E trist si doare, insa viata nu inseamna (doar) lapte si miere.

Translate

Follow