Scurt bilanţ de luni

După un weekend tâmpit, în care îţi vine să-ţi bagi pula, am început săptămâna şi mai prost. După ce ieri seară am avut încă o tachinare mai meschină cu EL (!!), nu am mai avut chef de niciun film şi m-am apucat să-mi fac tema la SCEF. Ca şi chestie, după ce am stat şi am lucrat aseară la temă, nu am reuşit să închid un ochi toată noaptea - deci dimineaţă numai de seminar nu am fost în stare. I-am trimis profei un mail cu tema şi am revenit în pat. Nu pentru mult timp, însă...

Azi mi-am pierdut jumătate din zi lucrând la nişte chestii, ca, după ce am reuşit să le fac să fie în regulă, să aflu că le-am făcut degeaba. M-am certat cu unul dintre prietenii buni - şi asta doar pentru că a refuzat să mai lucrăm împreună. Asta m-a făcut să realizez încă odată să nu fac niciodată "afaceri" cu prieteni şi rude. De data asta mi-a intrat în minte, şi voi şti la cine să apelez pe viitor. Cearta în sine, mă afectează în mai mare sau mai mică măsură; însă sunt încă frapată de naivitatea de care a dat dovadă. M-a deranjat că ar fi putut să îmi spună de dimineaţă sau dinainte - că renunţă la colaborare. Nu să mă lase să lucrez jumătate de zi, să încerc să termin şi în timp util şi să fie şi bine lucrat, ca abia apoi să îmi dea "Marea veste". Mda! Şi, desigur că s-a lăsat cu replici de genul "Halal prieten îmi eşti", "Eu îţi vreau doar binele" şi într-un final cu ignore-uri. Asta e!! Mâine îmi încep proiectul de la zero, şi de această dată ştiu cui să nu îi mai cer ajutorul.

Mi-e foame şi frig, ambele în proporţii mari. Am ciugulit 2 sandwişuri acum câteva ore - şi poate că, dacă nu aş sta ascunsă sub pilotă, ar fi o idee bună să mă duc să îmi prepar ceva să mănânc. Poate. Mi-e prea frig însă - şi nu am nici cea mai mică intenţie să deschid repartitorul. Sunt plânsă, şi, în plânsul meu mă gândeam dacă asta se datorează doar faptului că am muncit degeaba, sau şi altor motive. Mi-am amintit iar că a fost Moş Nic(i)olae. Cum a fost, aşa a şi trecut. Mi-am amintit iar că sunt aproape singură, deşi, prezenţa colegă-mii de apartament şi facultate încă se simte - chiar dacă ea e acum prin oraş. EL e departe şi confuz, tata când mă sună mă plictiseşte cu dădăceala lui inutilă şi atât, iar mama...

Mămica mea e şi mai departe. Iar asta nu trebuia să îmi amintesc, pentru că asta îmi răsună în minte în fiecare clipă. Îmi sună ca un tambur prost -că mamul meu e acolo unde e doar din vina mea, că eu nu i-am dat alternative. Mi-este dor de ea, cum îmi este de tot. Mă gândesc tot mai des că am intrat în decembrie şi că în curând voi lua vacanţă. Am să mă duc acasă - şi va fi primul an în care nu voi face sărbătorile în familie. Poate nu va mai fi nici bradul din noaptea de 24, nici cele 2 nopţi de prăjiturit, şi cu siguranţă nici răcitura transparentă care nu alunecă din farfurie. Anul ăsta... nu va mai fi nimic. Şi asta doar pentru că mamul meu e la naiba-n praznic să muncească pentru o sumă de nimic.

Bani. Totul se rezumă la ei. Privesc cu ciudă în jur şi îmi pare rău. Îmi pare rău pentru că aş putea fi mai bună de atât, aş putea să fac să decurgă altfel lucrurile. Aş putea, şi totuşi nu pot. Nu pot pentru că apar diverse piedici proaste - ca aia de dimineaţă spre exemplu. Şi, în felul acesta, nu am să ajung nicăieri.

Acum mă simt pustie şi fără perspective. Şi dacă voi continua ca până acum, cred că şi puţinele perspective pe care le mai aveam pentru Crăciun... se vor pierde în van. Şi, probabil că, şi de Crăciun voi fi singură în Bucureşti - blestemând clipe.

Soare de octombrie

Trebuie să recunosc că această săptămână nu a început tocmai promiţător. Dintr-o eroare "de calcul", multe dintre ambiţiile proprii s-au prăbuşit.

Astăzi însă, m-am trezit cu soarele în ochi. Desigur, la această stare de bine, a contribuit şi seara petrecută la muncă. Astăzi, privesc lumea cu alţi ochi. Nu ştiu cât va dura această iluzie optică. Ştiu însă că vreau să încerc. După o seară veselă şi după un somn bine meritat, am ridicat privirea în "sufrageria noii mele căsuţe", cameră aproape goală, dar atât de plină de lumină, căci razele soarelui pătrund totuşi şi prin jaluzelele închise.

Mi-a atras apoi atenţia, un articol de pe coperta Cosmopolitan din numărul trecut (Revistă pusă la loc de cinste în bibliotecă de către colega mea de apartament). "20 ADEVĂRURI CARE TE FAC SĂ VEZI VIAŢA ÎN ROZ". Nu mă înnebunesc după culoarea în sine, dar ştiu că inspiră optimism şi încredere în propriile forţe, aşa că... de ce nu?

După ce am căutat articolul pagină cu pagină, pentru că nu îl găseam în cuprins, l-am analizat şi am realizat că ceea ce citisem, nu era, relativ, nimic nou "sub soare". Sunt chestii cunoscute, dar blocate undeva în memorie. Sunt până la urmă, principii după care să te ghidezi într-o notă mai încrezătoare. (E demonstrat ştiinţific că o gândire pozitivă atrage mai multe beneficii.)

Pentru această zi, care a venit după o săptămână dificilă, se potriveşte destul de bine "dictonul 10".

Lasă-i pe ceilalţi să fie liberi. Când iubeşti un om, lasă-l să fie cine este cu adevărat. Liber să te adore sau să-i fii absolut indiferentă, fără ca fericirea ta să depindă de alegerea lui. Nimeni nu te va iubi mai mult decât cel căruia îi laşi libertatea să te îndepărteze, să nu te iubească, să nu-i pese. În clipa în care îţi retragi mâna întinsă rigid în aşteptare, el va veni şi te va prinde în braţe.

Soarele de toamnă de afară a răsărit de fapt în mine. Nu am uitat că sunt Sunshine. Nu am uitat că şi eu răsăream cândva. Poate că asta trebuie să fac şi acum. Să ridic privirea, şi să răsar din nou, sperând că mai devreme sau mai târziu, totul se va rezolva, implicit şi acele dureri de ordin sentimental. Astăzi, vreau să cred că vor exista totuşi soluţii, împăcare şi soluţii de bun augur. Promit că voi încerca să fiu cuminte şi să nu mai forţez lucrurile, ci să le las să vină de la sine. Cred în tine, în mine şi cred în noi, astfel încât să cred şi că vom fi din nou "NOI".

Bună dimineaţa, toamnă!! Ne vedem în parc, peste câteva minute...

Vultur pe jumătate

Fii tu. Trăieşte extrem. Nu ţine cont de reguli. Consideră-te regele lumii. Însă... Însă, să nu uiţi că vine o zi, când, tot globul se curmă. Se răstoarnă. Şi ai să cazi. Şi ai să uiţi să te mai opreşti din cădere...

Fiecare om se hrăneşte cu o iluzie. Depinde de fiecare de iluzia pe care o alege să o trăiască. Unii fug după bani, alţii... după fericire. Pentru fiecare dintre noi există o clipă în care avem dreptul să ne considerăm stăpânii lumii. Fiecare dintre noi este "condamnat" să-şi trăiască apogeul, momentul de saturaţie, de satisfacţie maximă. Unii dintre noi însă, caută să depăşească apogeul. E ca şi cum partenerul de pat (şi uneori şi de viaţă) caută să te facă să atingi un orgasm multiplu, cu toate că tu nu reuşeşti să ai măcar un orgasm.

Aşa se întâmplă de fiecare dată. Sunt oameni care nu aşteaptă nimic de la viaţă, şi primesc totul pe o tavă de argint. Şi oameni care iau viaţa în pulă şi în piept, oameni care se zbat, care luptă şi au aşteptări. Raţional ar fi ca aceşti oameni să primească la rândul lor totul, sau măcar cât cer, cât se cuvine. Dar nu! Aceşti oameni nu primesc nimic. Decât iluzii, speranţe şi, mai târziu, deziluzii.

Pentru aceşti oameni (puţini) cele mai dureroase sunt visele şi speranţele goale. Ei nu au nimic, luptă pentru ceea ce îşi doresc. Şi, într-o zi, norocul pare să le zâmbească pentru o secundă. O secundă blestemată, adesea. Unui luptător îi ajunge o singură secundă pentru a putea crede. Acel om, acel ambiţios se agaţă de fiecare secundă, însă prima va căpătâiul viselor sale. Speranţa că a depăşit acel apogeu. Şi apoi... Lucrurile revin la normal. Iar aceşti oameni cad. Desigur că globul se răstoarnă pentru toţi, şi pentru cei care doar primesc şi pentru cei care oferă. Căderea e cea mai dureroasă atunci când nu ştii să cazi. Însă... cei care luptă pentru visele lor suferă de fiecare dată mai mult. Căderea e mult mai grea pentru un astfel de om, decât pentru cel care ia totul de-a gata, şi nu aşteaptă nimic. Şi... e nedrept!!

Atunci când eşti vultur doar pe jumătate, căderile sunt, adesea, cele mai abrupte. Pentru că, mereu în urcare, nu mai ştii de unde pleci, nu mai ştii să cazi. Speri că nu vei fi nevoit să te întorci de acolo de unde ai plecat. E bine să nu uiţi însă, că cu cât este stânca mai înaltă, căderea va fi mereu tot mai dură. Nu poţi lua liftul în viaţă Şi, de fiecare dată când ai să cazi, te vei prăbuşi mereu mai adânc decât locul în care erai când ai plecat, când ai început să urci.

Lady in red

I thought for a moment that I am a Lady in red and I stepped on the dance floor, thinking that you will be there. I thought we danced together all night, just us, side by side until the sunrise surprises us embrace. But you weren't there, the floor was empty and just our song continue to hear slowly...

Danse à la vie

Se spune despre tango că este dansul pasiunilor înflăcărate. Tango, tu dans al aproprierilor dintre îngeri şi demoni...! TU alb, EU negru. TU îngerul pur, Eu diavoliţa perversă. Te-am privit, te-am sfidat cu privirea. Te-ai înroşit, şi, printre gene mi-ai zâmbit. Aproprie-ţi trupul spre a ne uni într-un singur dans. Pe ringul de dans, să fim doar noi 2 sub clar de lună. Aprinde-ţi sufletul şi lasă-ţi trupul liber, să vibreze...

Danse à la vie

Taci înger pur... Taci!! Şi lasă-te sedus. Iubeşte-mă, şi voi fi diavoliţa, care îţi va poseda gândurile. Când vine seara, iubeşte-mă şi dansează cu mine tangoul pasiunilor noastre.

______
Mulţumesc Alex pentru melodie.

New experience

Nimic nu e veşnic şi, de fiecare dată lucruile bune se termină primele. Nu poţi rămâne pe loc o viaţă. Uneori, trebuie să te mai şi împaci cu ideea...

Andra Bye bye,Baby

Şi uneori, până şi sfârşiturile au un nou reînceput. Aceeaşi poveste, altfel spusă şi, interpretată. Dacă va exista un reînceput, nu se ştie niciodată, însă, deocamdată fiecare actor merită o pauză. Şi, doar viaţa poate şti dacă vor mai juca împreună pe aceeaşi scenă.

Nightwish -Sleeping Sun

Aşa cum soarele apune în fiecare seară, pentru a putea răsări în fiecare dimineaţă mai mândru...
la fel apun şi gândurile, pentru a le permite altora mai îndrăzneţe să se formeze.
Gând după gând, zâmbet după zâmbet...
Sper că voi prima rază de soare care va reuşi să spargă barierele sufletului tău.


Nightwish - Sleeping Sun

O privire în viitor...

Asta mă aşteaptă şi pe mine, în curând. E a câta noapte oare, când mă prinde ora 2 cu cărţile şi cursurile în braţe? Cauză nobilă? Poate, însă îmi doresc prea mult să mă întorc printre primii trei... E aproape tot ce mai contează acum. Aproape tot!!

Pentru ca sunt o lady

Nu injur atunci cand intr-adevar simt nevoia, sau sunt foarte nervoasa.
Sunt selectiva in privinta bauturilor alcoolice pe care le consum in locuri publice.
Nu consum alcool decat cu anumite ocazii, in cantitati mici, si de fiecare data evit sa fiu beau singura.
De fiecare data raspund la salut, chiar daca nu agreez persoana.
Stiu sa spun "Te rog", "Multumesc" si " Imi prezint scuzele".
Reusesc foarte usor sa refuz ceva sau pe cineva, fara a se simti nimeni ofensat.
Sunt total daruita persoanei pe care o iubesc si imi doresc sa o stiu alaturi.
Sunt selectiva in privinta alegerii locurilor in care accept sa merg.
Sunt gratioasa.
Sunt fragila.
Ador sa merg pe tocuri cui.
Sunt altruista.
Pierd macar 2-3 minute pentru a ma aranja.
Atunci cand ma consider frumoasa, caut sa-mi reflect imaginea in cat mai multe oglinzi.
Atunci cand sunt frumoasa, sunt de cele mai multe ori si fericita. Chiar daca nu sunt, reflexia oglinzilor imi da un plus de incredere.
Imi apartine privilegiul de a fi protejata si aparata.
Imi apartine privilegiul de fi unica femeie al barbatului pe care il iubesc. Imi apartine privilegiul de a fi unul dintre cele mai importante, sau cel mai important gand al acestuia.
Imi iubesc partenerul, intr-atat de mult, refuz categoric absolut orice barbat care incearca sa depaseasca barierele impuse de catre mine.


Sunt doar parte din motivele pentru care sunt o lady. Cu toate astea, inca este o ora mult prea matinala pentru alte argumente.

_____________
Sursa imagine: aici

Primul sentiment

L`amore un onda del mare...

L`amore è come un onda del mare, che rompe le coste, per ogni volta che emerge più forte.

Una pe zi

Sursa: bookofyum

"Too sweet to be light."

Chef de blog...

Am multe idei, dar parca e un facut. Ori nu am timp... Ori nu pot sa-mi exprim ideile. Asa ca, pe cat posibil, voi incerca sa postez cate o imagine de fiecare data cand accesez netul.

Today....

"Le soleil se couche dans la mer"

Pe scurt!!

Sunt la mare. In Costinesti. Muncesc aici. Nu am net. Acum tastez dintr-un internet caffe, fapt pentru care nici nu folosesc diacriticele!! Nu sunt instalate si nu ma complic acum. Nu am prea mult timp la dispozitie pentru a putea scrie... O sa revin cu multe articole!! Imi cer scuze pentru ca mi-am luat concediu de la scris fara a anunta in prealabil!! E superb aici. Chiar si vremea chiar daca mai da cate o ploaie in unele zile. Muncesc 24 cu 24. Sunt ospatar!! Maine sunt de munca, ceea ce inseamna ca undeva pe duminica poate mai intru. Poate pentru ca tine si de chef, si de bani si de altele... Oricum e viata!! Apropo: va astept ca in vara aceasta sa veniti sa mancati la terasa 10 Steaguri - Costinesti!!

Leapşa by Vyio

Sunt ... dezamăgită.
Aş vrea ... o şansă reală.
Păstrez ... pozele şi mesajele pe telefon, în ciuda separării.
Aş dori ... să mergem împreună la mare.
Mă tem ... de singurătate.
Aud ... bătăi de tobe africane, dintr-un film.
Îmi pare rău ... că nu am ştiut să mă fac iubită.
Îmi plac ... cireşele, plimbările lungi în amurgul serilor de vară.
Nu sunt ... fericită.
Cânt ... în gînd şi cînd vreau să uit cât de greu e.
Niciodată ... nu voi uita ultimile 7 luni şi ceva.
Rar ... sunt în preajma lui.
Plâng ... când durerile se dovedesc a fi mai puternice decât mine.
Nu sunt mulţumită ... de felul în care merg lucrurile.
Nu îmi place ... felul în care decurg lucrurile.
Sunt confuză ... în privinţa sentimentelor lui.
Am nevoie ... DE EL!
Ar trebui ... să-mi usuc părul şi să ies din casă.

Leapşă liberă.

Pourquoi l`or est-il précieux ?

Synthèse – L`or – aidé précieux dans la vie


De nos jours on rencontre l`or partout. S`est-il banalisé? Est-il seulement un concept, un mot, un bijou? A partir de toutes ces question j`ai décidé de faire, tout comme mes collègues d`ailleurs, une étude approfondie sur l`or. Au cadre de mon équipe qui s`est ocupée du sous-thème : « L`Exploitation de l`or : motivations et conséquences», j`ai choisi de trouver des réponses à la problématique : « Pourquoi l`or est-il précieux ? ». Ma synthèse constitue, en fait, un liant entre les autres groupes du Module.
Après des recherches dans les livres. revues, sur des sites Internet ou à la bibliothèque, je suis arrivé à la conclusion que l`or représente un champ très vaste d` étude et dans ce contexte j`ai commencé à ètudier les informations par ordre chronologique. Ainsi nous constatons que dans les temps anciens, lorsque les techniques d`exploitation étaient primitives, l`or était considéré comme un métal rare. Malgré son apparente rareté, de nos jours, la quantité d`or a chuté d`exploitation par rapport au potentiel aurifère réserve. Après des visionnages de films avec vieux mythes, je me suis rendu compte, à mon amusement, non seulement que les gens apprécient le métal, mais aussi les corneilles. Elles on en commun avec les gens pas le sens de la rareté du matériel, mais plutôt un sens esthétique orienté vers la couleur du métal et sa brillance.
Mais une telle découverte a conduit à des guerres et des invasions, au désir de conquêtes des zones importantes réserves d`or. C`est à peine au Moyen – Age, quand l`homme a découverte diverses notions et concepts physiques et chimiques, qu`on a expliqué pourquoi il est un métal précieux. La tendance évolutive de l`homme, la curiosité a permis à l`homme de découvrir d`autres propietés physico – chimiques de l`or. La propriéte par laquelle un électron de la derniere couche effectue un saut sur la première couche pour renforcer la structure de l`or (c`est ce qu`on appele le principe de la stabilité maximale) a été considérée comme la principale cause de la préciosité de l`or. Mais, au – delà de cette propieté physico – chimique il y en a d`autres comme : la densité, la malléabilité qui viennent soutenir la préciosité de l`or.
Ayant une grande importance dans l`histoire, en raison des combats et des guerres, l`or a remporté depuis les temps anciens le rôle de tout – puissant. La première monnaie a été battue dans l`or et la seule explication logique qui se dégage ici est que le métal, lui-même a fait l`objet d`echange. Je me suis rendu compte, que l`or a donné au monde le désir du pouvoir. La puissance implique la richesse, une vie facile. A la recherche, d`une vie noble, l`homme a découvert l`alchimie et a eu de nombreuses tentatives pour obtenir l`or «d`une pierre sèche ». Quelques résultats ont été similaires. Nous ne saurons jamais si l`alchimie a crée l`or, mais on peut être convaincu que l`alchimie a augmenté la valeur de l`or. Cette valeur a augmenté de façon que pendant des siècles XVII-XIX on est arrivé à la célèbre « Fièvre de l`or ». Besoin d`or, mais aussi son manque a produit une phobie.
Arrivé dans ce XXI siècle, on se demande encore : « Quelle est en réalité la vraie raison de l`augmentation de l`appréciation de l`or ? » De nos jours, l`or conserve son rôle économique, essentiellement aué niveau international. Sa valeur économique, financière est très èlevèe. L`or est à citer aux bourses et la bourse est un chevauchement des compétences dans é une oscillation continue. Bien qu`il ne soit plus une monnaie d`échange, l`or est resté comme une référence, car tout l`argent du marché financier est un trésor national calculé en or. Le Platine, un autre métal précieux, découvert plus récemment que l`or est aussi cité à la bourse. Je pourrais, même indiquer qu`il a plus de quots que l`or. Et puis comment expliquer que celui – ci n`est pas un métal aussi « exploite » en termes de significations, utilisation et importance que l`or ? Malgréde quota calculé à la Bourse, l`or en comparaison avec le platine, a une puissance politique. L`utilisation de l`or a été diversifiée. Les qualités bénéfiques de l`or ont déterminé son usage dans la cosmétique et même dans la gastronomie, pour les snobes qui veulent tout essayer au moins une fois dans la vie.Autrement dit, à l`epoque actuelle l`or est devenu l`apanage de l`ideal féminin et se confond avec l`image exagérée de la richesse.
Même si actuellement, l`or est considéré comme le plus précieux métal, chose due au chevauchement des qualités, je pense qu`à l`avenir l`or ne sera que le symbole des trésoreries de médailles et un passé riche. De mon point de vue, l`or est désormais dévalué par « L`or noir » (pétrole) comme dans les pays arabes, ou dans d`autre régions du monde, la forêt, etc. Mais indépendamment de ce que l`homme ferait il ne pourrait jamais battre sa monnaie en fonction d`un gaz, d`un liquide ou d`un hectare de forêt...
Pour réaliser le produit final, autant pour moi que pour mes collègues, nous avons utilisé des éléments de la chimie, de la physique, de l`histoire, de la géographie, de l`économie et de la politique, et pourquoi pas, un peu de philosophie el la littérature. Peu importe le nombre de conflits qu`ont eu lieu en raison de l`or je me suis rendu compte que cette étude a conduit au développement, des relations entre les gens, au travail en équipe et a amelioré nos connaissances. Non seulement entre le pairs où les travaux de groupe se sont avérés d`imprevu mais parfois d`agréables surprises, mais aussi pour les relations de proximité enseignant – élève. J`ai travaillé d`une manière passionnée compte tenu du fait que l`or est un sujet psyhologique de la communication entre les gens.

Alexandra Mădălina ŢĂPEANU

Emoţii mari

În mai puţin de o săptămână voi susţine prima probă de bac francofon. Mai concret, în 6 zile voi susţine proba constând în prezentarea muncii depuse pe parcursul acestui an de studiu, în cadrul unui modul interdisciplinar a cărui primă problematică a fost "Aurul - ajutor preţios al vieţii (L'or - aidé précieux dans la vie)" . De ce este atât de important acest examen şi mai ales de ce dau bacul în clasa a XI-a? Simplu!! În funcţie de acest examen pot susţine, sau nu, bacul francofon. Dacă nu promovez acest examen, pot afirma că am făcut 4 ani de franceză intensiv în zadar (actualmente doar 3, al patrulea urmează în clasa a XII-a) şi voi fi obligată să dau bacul normal. Sinteza muncii mele este gata, ştiu prea bine conţinutul acesteia, că doar eu am lucrat, nu a lucrat nimeni altcineva in locul meu, dar cu toate astea, am emoţii foarte multe şi foarte mari în ceea ce priveşte examenul, deoarece îmi este teamă de tracul specific acestor situaţii, îmi este teamă să nu mă înec precum ţiganul la mal.

Acum ce va fi, va fi... om trăi şi-om vedea peste 6 zile.

Poate voi publica sinteza personală până diseară.

Ţineţi-mi pumnii strânşi!!

Lumea mea se prăbuşeşte... şi odată cu ea, inima mea moare...

Mă văd pierzând nopţi pe malul mării, mă văd pe drumul spre Costineşti cu ochii înlăcrimaţi. Mă văd plecând departe de aici, cu sufletul greu şi încărcat de dureri... . Ceva îmi spune că tu vei decide să nu-mi acorzi şansa pe care o cer cu disperare. Mi-e teamă că, într-adevăr nu va mai fi nimic care să mă ţină pe loc să nu plec. Mi-e teamă că voi fi nevoită să-mi consum durerile şi suferinţa la 200 şi mai bine de km distanţă de tine. Mă văd aşteptând răsărituri pe malul mării, plângând. Mă văd ... singură, departe de tine ... fizic, psihic, încercând să nu mai sufăr... Îmi este teamă că voi fi nevoită să muncesc 16 ore pe zi - ca ospătar, doar ca să încerc să uit ... Nu o să uit... . Nu pot uita căte iluzii mi-am făcut. Nu pot uita faptul că ar fi trebuit să fiu parte din timpul tău, parte din viaţa ta, parte din tine. Nu pot uita la căte sacrificii aş fi fost şi încă aş fi în stare, pentru tine, pentru ca relaţia noastră să meargă pe cursul normal al lucrurilor. Nu voi putea uita şi nu-mi voi ierta niciodată faptul că nu am putut să mă bucur de o ultima şansă, spre a putea repara lucrurile... Mă văd adâncită în muncă doar să nu-mi îndrum viaţa pe un drum şi mai greşit (să mă reapuc de fumat, sau eu mai ştiu) decât cel pe care deja mă voi afla... Nici munca şi nici răsăriturile la malul mării singură nu vor fi pansamente pentru sufletul meu. Nu astea vor fi soluţii pentru fericirea mea. Pentru a fi fericită, eu aş avea nevoie de tine, însă tu vei fi plecat deja din drumul meu, din viaţa mea. Fuga cât mai departe, munca, marea nu vor fi decât îmbătări în lipsa fericirii, atât de mult dorite alături de tine. Poate într-un târziu, voi accepta o altă persoană în viaţa mea, însă cu ce folos?! Nu voi mai iubi...

Îţi aminteşti când îţi spuneam că "iubirea adevărată, sufletul pereche îl întâlneşti o singură dată în viaţă, însă uneori, nu îţi este scris, sau nu beneficiezi de conjunctura necesară pentru a rămâne împreună cu acesta"? Eu nu am uitat niciunul din cuvintele tale, niciuna din promisiunile tale, chiar şi cuvintele pline de patimă spuse din noiembrie 2007 până în februarie-martie 2008. Dacă nu te priveam în ochi în timp ce vorbeai, asta nu înseamnă că nu aveam urechi să te aud. Pe atunci mă prefăceam că nu te aud, pentru că eram o puştoaică fără minte căreia îi creştea inima să ştie despre sine că poate frânge inimi şi după un an şi mai bine de relaţie. La început ai fost trofeu, însă lucrurile s-au schimbat apoi. Ai ştiut să te apropii de mine, chiar de atunci când eu eram cu altul. Dar te minţeam şi mă minţeam şi pe mine. Când am dat de greu, l-am preferat pe el, în locul tău, pentru că mă obişnuisem cu el, chiar dacă ştiam că pe tine te voi răni. Şi, mi-ai lipsit, dar nu am avut niciodată curajul să o mărturisesc cu voce tare. Şi, cu atât mai mult, după despărţirea de celălalt, pentru o clipă, mi-am dorit să mă întorc la tine, însă îmi era teamă că ar fi fost rândul tău să mă respingi. Aşa că am preferat să rămân aceiaşi puştoaică fără minte şi să te tratez în continuare ca pe un trofeu. Apoi, eu m-am schimbat în rău, însă în clipa în care te-ai luat de mine şi mi-ai demonstrat că încă mai ţii la mine şi că te-ai săturat să te tratez aşa... mi-ai deschis ochii. Nu mi-a luat mult şi m-am îndrăgostit de tine, în cel mai prosteşte mod. Ştiu că îmi vei spune că acum joc teatru şi că nimic din aceste rânduri nu sunt reale, însă am o persoană care ştie aceste gânduri, şi-ţi poate confirma oricând. Nu mai suntem prieteni cum am fost în acea perioadă, deci nu ar avea niciun motiv să mintă în favoarea mea.

Mi-e teamă că toate astea se vor întâmpla deoarece tu, mâine nu sunt sigură că îmi vei acorda şansa cerută... . Te iubesc enorm şi aş renunţa la orice pentru a fi cu tine. Îmi doresc din tot sufletul să-mi acorzi voinţa de care am nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Îmi doresc, mai mult ca orice, să nu fiu nevoită să-mi găsesc refugiu, alinare în cele scrise mai sus. Îmi doresc, mai mult ca orice, sa nu fiu nevoită să încerc să uit şi să accept realitatea asta. Pentru că nu asta e realitatea care trebuie. Am nevoie de tine...

Iubirea nu cunoaşte mărginiri

Mi-am lăsat sufletul în palmele sorţii, pentru că iubirea nu cunoaşte raţiune, dar nu regret şi nu voi regreta niciodată că m-am aruncat cu inima în faţă, spre a te iubi... . Acum viaţa mea, destinul meu, fericirea mea atârnă de un fir al sorţii, iar ghemul se află la tine. Gândeşste-te că ai puterea unui demi-zeu, poţi schimba un om, sau îl poţi distruge. Aş schimba orice pentru atenţia ta. Am puterea de a ferici un zeu, PE TINE, e necesară doar voinţa ta. Poate ca sunt zeiţe cu mult mai bune ca mine, însă niciuna n-ar renunţa la tot pentru tine, cum aş renunţa eu, o simplă femeie...

Gh. Gheorghiu - Unde dragoste nu e, nimic nu e

Dragoste cu de-a cu sila, nu se poate, însă dacă mai porţi în suflet o fărâmă de iubire pentru cineva, despre care ştii cu certitudine că ar face orice pentru tine, nu irosi dragostea de parcă ar fi orz de dat la gâşte... Iubeşte-ţi partenerul/partenera ca atare, fără întrebări inutile şi fără gesturi prosteşti... Iubeşte sincer acum, pentru că nu vei şti niciodată când pierzi ceea ce aveai mai drag...