sâmbătă

Pierdut motivare sentimentala, se declara nula in cazul nerecuperarii ei urgente in urmatoarele ore


Semn zodiacal de apa (desi nu ma omor dupa horoscop si astre) mai mereu nimeresc sa inot in ape nu tocmai limpezi. Nu fac decat ceea ce imi trece prin minte in ultimul moment, ma (a)prind repede, ma agit mult, ma implic, rad, plang, sper, visez, ma simt atrasa ca un magnet de riscuri, pun suflet, sper. Asa patesc de fiecare data, si niciodata nu am facut vreo exceptie de la ceva, chiar daca imi spusesem in prealabil ca nu voi mai trece prin asa ceva, deoarece m-am invatat minte. In ceea ce ma priveste nu exista "M-am invatat minte!".
Dupa o perioada mai lunga de timp in care m-am agitat si am dat foc doar de dragul de a scoate fum, acum 3 saptamani am intalnit o persoana care m-a determinat sa devin iarasi euforica. Din discutie in discutie, am realizat ca incep sa pun suflet si abia asteptam sa sa treaca timpul, sa-l vad, sa-l revad. In perioada imediat urmatoare inima-mi l-a transformat intr-un adevarat muz al ideilor mele, iar gandurile curgeau singure parca in pix si in taste. Cu cat timpul trecea, cu atat numaram din ce in ce mai des firele de nisip scurse prin clepsidra tacerii si a uitarii. Ma entuziasmam din ce in ce mai mult la ideea ca mai e putin, incercand astfel sa ignor acel spiridus din mintea mea care imi spunea "Ramai calculata, caci vei fi dezamagita apoi." Fericirea mi-se citea pe chip, fiind toata numai un zambet. Cel putin in ultimele zile aveam privirea luminata de parca mancasem neon...
Timpul a trecut. Clepsidra, goala si taciturna imi cerea parca sa o intorc. Am intors-o, insa nu am intors si timpul. Am numarat iarasi firele de nisip. Inca o zi, doua, trei... Din senin, peste tastele mele, peste foi a cazut tacerea plina de alte idei. In linistea mormantala glasului spiridusului meu ma face sa tresar atunci cand il aud zicand "Ti-am zis eu, ti-am zis eu...!!" Privesc putin in urma si observ ca pasii, semnele de viata au fost din ce in ce mai rari, mai stersi. Acum, par sa nu mai fie deloc. Insa eu inca mai sper. Ma uit spre telefon, si parca cer... un mesaj, un apel... Insa si stralucirea din ochi mi-se pierde, iar zambetul, am uitat sa-l mai schitez de mult...
Oare am sa-mi repet iarasi aceiasi intrebare? "Am sa ma invat vreodata minte, oare? As prefera sa nu privesc astfel lucrurile, si de data aceasta. Am intrat pe ultima suta de metri...

Un comentariu:

minimal spunea...

pozik aia mi se pare cunoscuta



ce mai face sotia lu dracula:))?








(sa nu arunci cu pietre:)):P)

Translate

Follow