Asteptarea

Ajunsesem acolo dintr-o greseala. Eram stingher. Imi promisesera ca voi ajunge in tara tuturor posibilitatilor, ca voi traversa oceanul pentru a vedea lumea de dincolo. Dar ei, prietenii mei unde m-au dus?! Au vrut, … au vrut sa ma rapuna, sa-mi fure viata, casa, si familia. Am ajuns aici unde sunt pe cale de a deveni cina imperiala. Un popor negru, rupt de civilizatie parca! Capetenia lor, Monduku, e un negru scund si gras si e inconjurat de doua negrese cu parul lung si ondulat. Goliciunea lor, ochii veseli in ciuda semnelor lucide de violenta ma socheaza. Monduku are la picioare e o adevarata armata, egreu de spus… sunt coplesit de asemenea tablou.
Acum in desertul acesta amplu si fara vegetatie incepe o scena asemeni unui teatru documentar. O cultura aparte. Eu sunt inchis intr-o cusca cu zabrele de bambus. Ma simt asemenea unor primate. Sunt hranit cu banane.
Armata lui Monduku incepe un ritual al mortii si un ritual al vietii nuptial. Pictati in culori natural anunta cautarea unei noi metise pentru conducator… iar altii anunta pregatirea cinei. Prin ochii mei trec diferite negrese ce incearca sa-I intre in gratie sefului. Care e placerea din a fi cina unui conducator fara minte, de ce te bucuri sa fii metisa unui negru ce abuzeaza de violenta? Pozitia sociala e importanta si aici? Monduku isi asteapta noua sotie si mai asteapta sa guste cina alba. Sunt sortit pieririi. Aici in desertul uscat al continentului negru imi voi gasi drumul spre moarte.
Un negru cu multe metale si oase vine si ma ia. E mult mai bine sa ma calmez. Monduku rosteste ceva iar eu sunt legat si prins deasupra unui jeratic. O metisa se infatiseaza la bratul conducatorului. E cea noua. Eu inchid ochii si mor, mor in liniste, departe de adevarata mea viata. Si mor cu chipul metisei in ochi. O metisa creola, inalta, cu parul drept.