Geamăt

Distanță-i în noapte

E spațiu, e gol,

E fulg sau e frunză

E gând sau e somn.

Și tu,

Tu demon de ceară,

Sau înger - lumină

Te spulberi în noapte,

Și noaptea-i de vină.

Transformă-te-n vânt

Și piei în furtună

Îngroapă-te-n ploi

Răsari în grădină.

Și fug pe poteci

Să îmi ascund gândul

Cu mâini de mort, reci

Îmi tremuri cuvântul.

Mă sperii pe veci.

Și fug iar în ploaie.

E vis sau e joc?
Zăpada-i văpaie.

Să strig? Vocea mi-e surdă.

Iar ție-ți; urechile-ți mute, nu vor să audă.

E geamăt în vânt

Și șuieră-a a moarte

Și cerul-njunghiat

Suspină a noapte. 

Haite de lupi îmi hăituie gândul

Sunt cer și pământ

Sunt doar eu și vântul.

Nu ești și nu sunt.

Îmi ard și plămânii

În ploaie și vânt

Îmi arăți stăpânii.

Și suntem doar oi

Ce-n noapte se-adapă

În suflet e cer

În viață e groapă.

Și gem în surdină

Și strig pentru mine

Tu demon - pământ

Rupi carne din mine

Și zgârii pereții cu sânge în vine.

Ești lup și ești moarte

Prinzi viața din vânt

Și sfâșii cu dinții

Pământ pe mormânt.

Ne naștem creștini

Dar gândim păgână

O viață, o moarte

Iertarea divină!

Pământ e potopul

Și ploi năvălesc

Nu-l spală, nu-l iartă 

Nici bârfe-i șoptesc

Și vântul ucide

Furtuna de gheață.

Se scutură cer

Și frunze pe față...