sâmbătă

Singura noapte


In bratele lui m-arcuiam
Ca e cu mine credeam
Poate prea mult visam

Si ce usor (il) credeam.


Il privesc

In gandul lui as vrea sa ma regasesc

Unde-am gresit ma gandesc

Sa fi aflat ce vroia, imi doresc.


Un trup rece pe-o canapea

O ceasca de cafea
Privirea-mi calda sub luna era

Dar nu pentru ea.


O privesc si regret

Ca i-am sters de fata ultimul zambet
Decizia va fi proasta daca nu cuget
Ma uit la ea, ma gandesc la alta si regret.

Un comentariu:

ClaudelGFX spunea...

nu prea intelegi poezia... poezia defapt trebuie sa fie ceva, cumva unde sa ascunzi cuvintele obisnuite, sa ascunzi in loc sa arati cu degetul, sa ocolesti cuvintele in sine si sa-i dai mister, nu sa explici, explicand fiecare chestie strici tot farmecul si nu, nu mai e pozie, si nu, nu e poezie doar daca si pentru ca are rima.

Translate

Follow