Oamenii se află într-o permanentă schimbare. Zi de zi, din clipa în care prind viaţă, până în clipa morţii - cea a trupului, dar şi a morţii spirituale . Se schimbă fizic, phisic, mental, sentimental. Oamenii conştientizează aceste schimbări şi adesea, le tratează ca atare. Nimeni nu se întreabă "De ce?" Care sunt de fapt, factorii, care ne determină să renunţăm, să facem completări, să modificăm radical fiecare "EU"?
Ce simplu, ar fi să trăim o viaţă de om, fără nicio schimbare. Fiecare zi să fie la fel, asemeni unui tipar nescris. Fără să existe monotonie, fără să existe regrete. Să nu suferim datorită rănilor. Să nu existe dureri. În fiecare zi să ai aceleaşi gânduri. Da, poate că ar fi o viaţă mecanică, tipizată.
Desigur că ne lăsăm influenţaţi de oameni. De evenimente. De sentimente. Însă, inainte de toate, adevăratul şi singurul vinovat din vina căruia se întâmplă toate, este TIMPUL. Doar el este cel care face lucrurile să se învărtă, el face vieţile să treacă, el face să apară regretele. Doar pentru că TIMPUL nu cunoaşte decât propria-şi direcţie. Ce ar însemna să nu fim grăbiţi, spre o nouă zi? Atât de grăbăţi, încât să uitam, adesea, că nu suntem singuri în lume? Ce ar însemna să nu existe planuri de viitor? Planuri care să decidă în locul nostru ce va fi? Ce ar însemna să nu existe muncă? Acel job care ne solicită într-atât cât să ne facă să nu observăm ce doreşte partenerul de pat. Cum ar arăta lumea, dacă nu am mai depinde de timp?
Probabil ar fi o lume mecanică. O lume unică însă. Probabil am fi mai fericiţi. Şi mai de capul nostru. Probabil am fi haotici, însă, am fi oameni LIBERI, nu simpli sclavi...
Ce simplu, ar fi să trăim o viaţă de om, fără nicio schimbare. Fiecare zi să fie la fel, asemeni unui tipar nescris. Fără să existe monotonie, fără să existe regrete. Să nu suferim datorită rănilor. Să nu existe dureri. În fiecare zi să ai aceleaşi gânduri. Da, poate că ar fi o viaţă mecanică, tipizată.
Desigur că ne lăsăm influenţaţi de oameni. De evenimente. De sentimente. Însă, inainte de toate, adevăratul şi singurul vinovat din vina căruia se întâmplă toate, este TIMPUL. Doar el este cel care face lucrurile să se învărtă, el face vieţile să treacă, el face să apară regretele. Doar pentru că TIMPUL nu cunoaşte decât propria-şi direcţie. Ce ar însemna să nu fim grăbiţi, spre o nouă zi? Atât de grăbăţi, încât să uitam, adesea, că nu suntem singuri în lume? Ce ar însemna să nu existe planuri de viitor? Planuri care să decidă în locul nostru ce va fi? Ce ar însemna să nu existe muncă? Acel job care ne solicită într-atât cât să ne facă să nu observăm ce doreşte partenerul de pat. Cum ar arăta lumea, dacă nu am mai depinde de timp?
Probabil ar fi o lume mecanică. O lume unică însă. Probabil am fi mai fericiţi. Şi mai de capul nostru. Probabil am fi haotici, însă, am fi oameni LIBERI, nu simpli sclavi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu