Acum nu mă înţelegeţi greşit. Şi eu tot moldoveancă sunt, şi nu reneg asta. Însă, mă amuză denumirea de Statele Unite ale Moldovei (printre ele se numără Iaşinghton şi Botşeni City). Ori, eu nu urmăresc să denigrez imaginea acestei regiuni, departe de mine acest gând. Însă, trebuie să recunoaştem că Galaţi-ul este un judeţ diluat al Moldovei. Cu cât urci spre Nordul Moldovei, cu atât limba vorbită devine mai ... rustică.
Melodia am găsit-o din întâmplare. Fără să am somn, deşi e 5 dimineaţa, ascultam diverse. Asta se afla pe lista cântecelor similare şi mi-a stârnit curiozitatea. Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc, măcar aşa, într-un colţ; deoarece pune în evidenţă exact aspectul mai puţin "comercial"al limbii vorbite prin aceste părţi. Cu toate că moldovenii sunt foarte ospitalieri, au şi ei defectul lor. Vorbesc repede şi vorbesc într-un mod aparte, specific lor. Şi da bine, ştiu că se mai spune despre moldoveni că ar mai avea un defect major (că sunt prieteni buni cu paharul / sticla), dar nu vreau să intru în polemici de acest gen, încă.
Totodată, melodia precedentă îmi aminteşte de un episod haios, petrecut anul trecut, în perioada în care lucram ca ospătar în Costineşti. Şi anume, că:
- Într-una dintre dimineţi, ajunsesem prima la schimbul de tură. Cum terasa pe care lucram avea program non - stop, cu căteva minute înainte de a veni eu, colegii mei au dus meniuri unor clienţi matinali. Şi cum am ajuns pe terasă, am plecat să preiau comanda celor 8 (că atâţi erau), ca să putem face schimbul de tură si colegii mei să plece la vilă. Toate bune, până când cei 8 au realizat că pot ţine pasul cu viteza cu care îmi dictau comenzile, şi mă întreabă scurt: "Eşti moldoveancă?" Cum răspunsul meu a fost evident unul singur, da, a urmat şi o a doua întrebare "De unde?". Spunând că din Galaţi, reacţia lor a fost una total neaşteptată (pentru mine). "Aaa, aproape de Huşi." Şi au început să - mi dicteze comanda într- o moldovenească pe cât de veritabilă, pe atât de pură. În următoarele 30 de secunde m-au năucit total, astfel încăt am fost nevoită să-i opresc, şi să le cer să îmi dicteze, încă odată, dar de această dată în română, ca să ştiu ce să le aduc. Imaginaţi-vă un cor de 8 muşte care rădeau zgomotos şi care vorbeau fiecare cam ca în videoclipul următor. Acolo e o singură tipă, care încearcă să transmită un mesaj, şi totuşi e greu de înteles ce mesaj. Puteţi să vă gândiţi cum sună 8 tipi vorbind la fel??
Şi, încă odată nu vă gândiţi că poate am ceva prsonal cu cei din Vaslui. Nu am nimic nici cu ei, cum nu am nici cu alţi moldoveni mai "nativi", dacă pot spune aşa. Chiar am, sau aveam prieten (spun am sau aveam pentru că în momentul de faţă nu prea ştiu în ce stadiu se află relaţia noastră) din judeţul Vaslui şi totuşi reuşeam să mă înţeleg cu el, şi să pricep ce spune. Deci, ca o concluzie, marea majoritatea a moldovenilor vorbesc limba nativă, însă au uitat, sau nu au cunoscut niciodată limba română, cea din care a derivat şi dialectul vorbit de aceştia.
Wăi, du iu spic moldovineşti?!
_______
Articolul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare, cu toate că evenimentele sunt reale.
Articolul nu are nicio legătură cu faptul că mă mut din Galaţi, implicit şi din Moldova.
